Decizii, decizii...

Am intrat în bucătărie după masa de prânz, puţin cam cătrănit şi total lipsit de interes:
- Azi am nevoie de sex. Cine se oferă?

Cum era de aşteptat, programatoarele au plecat ruşinate capul a plecăciune şi au ieşit pe rând din încăpere.
Aia cu ochelari a ieşit ultima, cu ochii închişi. Din obişnuinţă, am tras puţin de uşă, îndeajuns de mult ca s-o ia în plin cu faţa.

Am zâmbit duios cu toţii în timp ce se chinuia orbeşte să-şi recupereze ochelarii de pe jos.
Ne e aşa dragă de scumpică şi nevinovată ce e...

***

- Deci, cum rămâne? - am continuat aruncând o privire de ansamblu asupra celor rămaşi. Dănuţ, mamă, să nu te bagi în seamă că nu mă interesezi.
"Iar l-am făcut să plângă - am suspinat înţelegător. Ce pot să-i fac, e vina mea că ţine atât de mult la mine?"

Vorba multă, sărăcia omului - le-am luat la rând cu privirea:
- Gabi, cu părere de rău te anunţ că sunt pe stop - începu prima. Dacă nu te deranjează, e OK...
- Eu am un nou prieten şi e cam gelos. Atâta timp cât nu se află, e OK...
- Eu abia m-am măritat, încă n-am fost în luna de miere. Zice că mă duce la Monte Carlo dacă sunt cuminte. Pe de altă parte, nici la Costineşti nu e rău, deci e OK...

- Sincer să fiu, prefer femeile, dar pentru tine aş face orice, e OK şi pentru mine...
- Dănuţ, parcă ţi-am zis să taci din gură! - urlai imediat ca să nu se facă prea tare de râs.

"Măcar nu boceşte cu zgomot, ne deranjează doar când îl apucă sughiţul..."

 ***

E OK, acolo e tot OK că cică ar fi onorată, dincolo e OK că e şi plăcerea ei...
Terminai într-un final de strigat catalogul şi trecui la deliberări.

Făcui o roată cu privirea şi începui să cântăresc atent simţind cum o undă de interes îmi traversează şira spinării: e bine, e şi mai bine, încântător, de vis, extraordinar, "Oh, mama!", în nici un caz, binişor, interesant, "God, damn!", slăbuţ, şamd...

Nu m-a lăsat inima să prelungesc prea mult suspansul, am ales-o pe Diana în aplauzele tuturor.

P.S. A fost o decizie uşoară, Diana are cei mai mari sâni din firmă...