marți, 14 iunie 2011

Haiducie

Să tot fie vreo juma' de an şi mai bine de când prestez pe blogul ăsta, dar aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat.

***

Ca o încununare a eforturilor mele susţinute, în afară de rude, prieteni, colegi, cunoscuţi şi bloggeri, sunt mândru să vă anunţ că mai am doi vizitatori anonimi regulaţi, din care unul trece pe la mine cam o dată pe săptămână.

E de la sine înţeles că lista se întrepătrunde şi se îmbârligă mai ceva ca în filmele nemţeşti cu "Ja, ja! Schnelle! Gut!" din adolescenţă, în sensul că bloggerii sunt şi prieteni, colegii sunt şi rude, prietenii sunt şi cunoscuţi şi aşa mai departe.

***

La un moment dat mi-am zis eu că ar fi bine să comentez evenimentele arzătoare la ordinea zilei.
Întradevăr te mai găseşte lumea pe Goagăl, dar să mor eu dacă merită.

Pe de-o parte, risc să mă fac de cacao pentru că sunt în afara subiectului, pe de altă parte, n-am nici o şansă de a prinde vreun vizitator regulat - lumea vine, priveşte, zâmbeşte şi pleacă.

Cireaşa de pe tort - te mai şi trezeşti că încep alţii să fure de la tine.

***

Ca să fim bine înţeleşi, ţin să o fac pe-a MythBuster-ul şi să clarific o dată pentru totdeauna că băgatul comentariilor pe celelalte bloguri NU ADUCE TRAFIC real pe blogul propriu!

Nici măcar atunci când comentezi la un blogger celebru.
Dimpotrivă, e de preferat să comentezi pe bloguri mai mici, de aceeaşi factură. Strângi vizitatori mai puţini, dar s-ar putea ca unii să mai şi rămână în curtea ta.

În ultima vreme nu mai reuşesc să-mi fac timp să trec pe la colegii de blogroll, dar când ajung, comentez dezinteresat cu multă dragoste.

***

M-am tot lungit cu vorba şi era să uit de la ce-am pornit: dom'le, mă recomandă zilele trecute unu' pe Polimedia!

Vremea haiduciei prin blogosferă, în care agregatoarele de conţinut furau în neştire fără să dea link la articolul original, s-a cam terminat.
Băieţii ăştia de la Pulimedia au tras de pe net un soft de agregare foarte drăguţ, unul în care ţi se afişează întreaga postare în formatul original.

Mai mult de atât, m-am trezit că mă şi comentează unii pe site-ul ăsta.
Din păcate, sunt genul ăla de forumişti pe care i-aş bate numai în gură ca pe coasă, mult mai deştepţi decât noi, proştii, care ne chinuim să băgăm zilnic conţinut pentru ei.

***

Măi, oameni buni, şi deodată crescu traficul pe al meu blog de crezui că o să crape Blogspot-ul!
Pe deasupra, m-am trezit cu trafic grămadă de la un alt blogger ajuns pe site care îmi dăduse link la o postare de-a mea.

Ce mai, e minunat la prima vedere, dar, dacă totuşi te uiţi mai de aproape, descoperi nişte chestii foarte drăguţe.

  • De exemplu, de fiecare dată când te afişează în lista de recomandări - Hop! - te-ai trezit cu o accesare moca.
  • Ai vreun link în articol spre alt blog? - Excelent! - îl accesează softul de fiecare dată când ţi se afişează articolul.
  • Nu te mai vizualizează nimeni pe agregator? - Nici o problemă! - te accesează softuleţul de vreo 30 de ori pe zi.

***

În concluzie, eu unul nu îi condamn, băieţii sunt abia la început, nici nu am de gând să mă bag în horă, dar ţin să îl recomand altora.

Cine ştie? - poate ăsta e viitorul blogosferei româneşti.

8 comentarii:

  1. Nu mai stiu pe unde citisem ca trebuie sa aduni nu stiu cate karme ca sa poti publica pe Polimedia. Daca publici fara stirea ta e tare de tot! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. @Cristi: scuza-mi ignoranta, dar WTF e karma asta?

    RăspundețiȘtergere
  3. Gabi, nici eu nu stiu prea bine. Am citit mai demult pe un blog chestia asta. Sunt niste puncte pe care le aduni in timp care se numesc karme. Dupa ce aduni un nr. de puncte ai voie sa publici articole acolo.

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci eu m-am pierdut din nou in ceata blogosferica! De ce ai vrea numai asa niste accesari zilnice de la un program, daca nimeni nu comenteaza la tine? Pana la urma cred ca un blog este un loc in care vrei sa interactionezi cu alte persoane, nu numai sa aduni statistici.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Cristi: si eu, prostul de mine, care traiam cu impresia ca e ceva mult mai adanc.
    @Irina: din pacate, toti orbecaim prin ceata. Toata lumea vrea trafic, cam putini vor sa interactioneze. E sentimentul asta de putere, atunci cand ajungi la 200 de unici pe zi, mai conteaza ca ai 3 comentarii pe articol? Important e ca ai intrat in lumea forumistilor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Gabi , te salut !

    Chestiile acestea cu comentatul , karma , traficul si recomandările au multe feţe şi fiecare are motivul şi scopul său .
    Comentariile , de multe ori şi mai ales când sunt pe lăngâ subiect sau evazive de fapt sunt invitaţii la noi articole publicate de respectivul şi de fapt un fel de conversaţie de complezenţă , spun ceva dar spui şi tu şi e bine pentru amândoi (părerea lui ) .Cele mai multe vizite serioase de obicei nu au ca urmare un comentariu decât dacă ceva intrigă sau e ceva de adăugat. Acestea nu-s de condamnat . Majoritatea preferă să citească , doar.
    Polimedia este un fel de „te ajut , rămâi dator !” chiar dacă si mie-mi face bine .
    Alte recomandări ar fi cele din articole şi aici iar sunt multe de spus . Acestea ar fi trebuit să fie sincere , adică recomanzi şi atât fără obligaţii . Am observat că sunt unii care te recomandă iar dacă tu nu scrii un comentariu data viitoare nu te mai recomandă .
    "Blogăreala" a ajuns un fel de troc , din păcate , fuga după trafic devine tot mai acerbă .

    RăspundețiȘtergere
  7. @SoriN: cum spunea un vechi fost prieten de-al meu, ca sa ajungi sus trebuie sa folosesti metode specifice. E valabil in toate domeniile, nu numai in blogosfera. Crede-ma ca le-am incercat la viata mea pe toate - majoritatea fiind neortodoxe - si recunosc asta fara sa-mi fie rusine.
    Daca as avea timp, m-as baga si pe treaba cu Pulimedia, fara probleme de consiinta.
    Esenta articolului era sa recomand minunea altor bloggeri, dar recunosc ca m-am si distrat un pic injurandu-i finut.

    RăspundețiȘtergere
  8. Gabi, nu stiu ce sa zic, eu una prefer sa am 100 de comentarii pe zi si 3 unici, da' cu aia trei sa am ce discuta. Dar cred ca sunt eu o visatoare a blogosferei, asa cum ma trezesc ca sunt si in viata reala.

    RăspundețiȘtergere