De dorul tău

Pierdută cu ochii în monitor, plimbând agale mouse-ul pe ecran, frunzărind din când în când hârtiile de pe birou fără nici o urmă de interes, Raluca încerca să-şi oprească lacrimile.

"N-a mai fost niciodată aşa, după ce că a venit pe la sfârşitul programului, e atât de bine dispus de sare pe aici ca o vrăbiuţă. Nu-mi dau seama ce-oi fi văzut la el. Cred că la început m-a atras faptul că era tot timpul serios şi avea răspunsuri la toate problemele. Tata era la fel, zâmbea foarte rar şi, în general, mai mult mamei. Radu e tot timpul politicos şi fără urmă de aluzii de-ale bărbaţilor în limbaj. În timp, am simţit o urmă de suferinţă în el, ca şi cum îl apăsa tot timpul ceva, cred că doar curiozitatea m-a făcut să fiu atentă la el. L-am simţit singur, ca şi mine, iar uneori, când ridica ochii din hârtii să-mi mulţumească pentru cafea sau pentru ştiu eu ce cu alt ton în voce, mă făcea să mă simt specială, ca şi cum l-aş fi scos dintr-o situaţie imposibilă. Şi statul peste program, plecatul la 10 seara de la birou, cum să-i rezist? Parcă încerc să mă justific acum! E cam târziu pentru asta, răul a fost deja făcut. E ca un drog când facem dragoste, nu mă pot lăsa. Cu toată senzaţia asta de pericol imediat, facem toate nebuniile posibile. Cu toate că ştiu că mor de ruşine după aia, nu mă pot abţine de la nimic. Nici nu ştiu dacă îl iubesc, dar când ajung iar în braţele lui toată vina şi toate îndoielile se şterg din capul meu... Mi-e dor de el şi atunci când e lângă mine, nu mă mai satur de el. Şi mă simt atât de singură! El are familie acasă, se întoarce la copii în fiecare seară, are cu cine discuta. Eu ce am? Nu trece noapte să nu mă gândesc la el. Nu trece zi să nu-mi fie ruşine de ce fac. De zece ori pe zi îmi jur că închei totul când mă gândesc la câtă suferinţă aş putea provoca lui şi familiei lui."

- Raluca, vino puţin la mine, te rog - strigă Radu din biroul lui.

Ea închise uşa în urma ei şi se urî din nou pentru bucuria ce-o simţea crescându-i în suflet. El o strânse în braţe mai tandru ca niciodată, o privi în ochi, o sărută pe frunte şi îi şopti la ureche:

- Te iubesc, vrei să fii soţia mea?

Ea plîngea, neîncrezătoare, căzută în genunchi în faţa lui:

- Te rog să nu mă mai faci să sufăr, de ce mă chinui aşa?

Recomandări: Alice Georgiana, Anda Elena, Carmen, Costin, Cristi, Silvia.

Va urma.