M-am tuns...

Nu ştiu ce metabolism ciudat mai am şi eu de-mi creşte părul într-un ritm nebunesc.
Ies din frizerie tuns zero, ajung la serviciu şi îmi dau seama că trebuie să mă tund din nou.

Aş putea să-mi las părul lung, dar mă spăl pe cap doar la sfârşitul posturilor mari de peste an şi nu mă pieptăn niciodată.
Mai adăugaţi faptul că port căciulă de fiecare dată când ies la ţigară şi vă puteţi face o imagine de cât de şocaţi sunt colegii când mă preumblu prin firmă cu părul explodat.

E şi un sistem de autoapărare.
Incerc să amân cât pot tunsul pentru că sunt groaznic de frumos şi m-am săturat să suspine fetele în urma mea.

***

Cum nu se mai putea, săptămâna trecută mi-am luat inima în dinţi.
Frizeriţa şi-a plimbat mâna prin părul meu vreo 5 minute, parcă intrată în transă, cu o tristeţe imensă în priviri.

Când să plec, mi-am dat seama că, luat de valul primăverii, îmi uitasem căciula la birou.
Complet descoperit, ies din frizerie, fac trei paşi şi aud în spatele meu o voce emoţionată:

- Psst, psst! Culcă-te cu mine!

Grăbesc pasul din reflex, trec strada şi încep claxoanele în urma mea.
Ciurdă de femei în spatele meu, babe aţinându-mi calea cu plasa de cumpărături de la piaţă, paparazzi mai înnebuniţi decât în faţa lui Pepe părăsind vitejeşte domiciliul conjugal...

Numai eu ştiu cum am reuşit să-mi menţin calmul şi să resping apropourile cu o privire indiferentă.
Reuşesc într-un final să ajung la sediul firmei unde dau de hopul cel mare.

Buzdigardul se postase în faţa mea, cu bulanul din dotare în mână şi cu spray-ul paralizant la centură.
Aş fi intrat în capcană dacă nu i-aş fi observat zâmbetul lasciv de pe faţă, mama lui de gaylord focker!

O eschivă ca la rugby, o schimbare de direcţie cu tampon în gâtul adversarului şi-am intrat victorios în birou.

P.S. M-am hotărât, data viitoare merg la frizer deghizat în cowboy!