... de la crâşmă într-o seară, mai treaz decât de obicei, mai devreme decât de obicei şi, destul de ciudat luând în considerare cele de mai sus, foarte bine dispus.
Dacă tot avea chef de o seară liniştită în familie, Ceceaua urlă din poartă:
- Toată lumea la mine, 'tu-vă-n muma voastră care v-a făcut!
Cele mari, Ioana şi Mirela, apărură primele de la treaba din curte şi se aliniară cuminţi în faţa lui.
Prinsă la joacă pe la căpiţa de fân, cea mai mică, Dana, apăru într-un târziu, legănându-se durdulie ca o raţă.
Ceceaua mai că leşină din picioare, 'a mică era rujată, boită pe ochi şi cu o fustă scurtă pe ea de i se vedeau chiloţii.
Fata nu-l lăsă să-şi revină, poză frumos în faţa lui taică-su:
- Tati, tati, uite ce bulane am. Uite ce bulane am!
- Cine te-a învăţat să zici asta? urlă el.
- Ioana şi Mirela.
- Da? Ia tu Ioana de aici! - şi îi trase o palmă zdravănă peste ochi. Ia şi tu Mirela...
Cum deja nu mai avea chef de nimic, Ceceaua s-a dus cătrănit înapoi la crâşmă...
wow!
RăspundețiȘtergeredus rece ca trebe.
Parc-as citi Morometii de Marin Preda!
Insa actualizat.
:))
@Andrei: multam frumos. De cand ma chinui sa le explic oamenilor ca sunt influentat de Preda... Tot o dadeau cu Ion Creanga, am fata de preot?
RăspundețiȘtergereAsta da picătură de realitate; citându-l pe Andrei, un duş rece! Frumos povestit, Gabi!
RăspundețiȘtergereNu se mai machiaza fata saraca...Pana va fugi de acasa... :)
RăspundețiȘtergereSaracul Ceceaua! Noroc(,) ca nu era inchis la Non-stop.
RăspundețiȘtergere@Dana: thanks, Preda sau Creanga?
RăspundețiȘtergere@Ela: hai noroc! La crasma aia nu se inchide asa devreme, abia spre dimineata se matura ultimii betivi de pe jos.
RăspundețiȘtergere@Cristi: cica Dana e cea mai cuminte din toate trei, poate de bucurie ca nu si-a luat-o in copilarie.
Pe cand un roman, Gabi? Povestile astea sunt SAVUROASE! Talent exista din plin, trebuie sa te organizezi putintel si sa ne inviti apoi la lansare. Sa dai autografe!
RăspundețiȘtergere@Gianina: multam, multam. N-ai fost deloc atenta, am inceput deja romanul pe celalalt blog: http://gabirotaru.wordpress.com/
RăspundețiȘtergereMai mult de autograf, am nevoie de impresiile tale inainte de lansare...
Fetele din ziua de astazi nu mai ştiu de frica bre.De aici 'nante, ın çiuda lu tac'so o sa umble fara chiloti!:)
RăspundețiȘtergereTe salut Gabi!
Dragul meu Marinica, sper ca nepotii sa te studieze la Limba si Literatura Romana.
RăspundețiȘtergereMult succes!
Alina nu Ioana.
RăspundețiȘtergereGabi, cunosc tipologia acestui tip. Copiii = alocatii = bani de bautura. Munceste cate o zi-doua pe luna sa faca niste bani, ramane fara bani si face datorii la crasmar, si tot asa. Viata si acordeoane.
RăspundețiȘtergereAm fost atenta, stiu ca blogul celalalt e dedicat scriiturii. Dar, Gabi, raman fidela cartii "vii", pe care sa o pot tine in palme, pe care sa o rasfoiesc, sau sa mi-o trantesc de cap (daca e nevoie).
RăspundețiȘtergereStiu ca "viitorul suna bine on-line", dar sper ca mai sunt indivizi conservatori ca mine care sa prefere tipariturile.
Uite-l ma cum i se umfla pipota in el cand zice lumea ca scrie precum Marin Preda......Ce sa zic, sunt de acord la postarea asta, te apropii....Numai bine!
RăspundețiȘtergere@Artistic Communism: de cand astept sa revina moda cu fara chiloti.
RăspundețiȘtergere@CCM: eu sper ca nepotii mei sa mai studieze Limba si Literatura Romana. Multam de urari.
@ADIST: adevarul istoric conteaza!
@Rares: pe vremea aia, alocatia nu era cine stie ce. Pur si simplu se faceau copii, Rares. De bautura se gaseau bani si inainte, se gasesc si acum.
@Gianina: sunt mult prea departe de asemenea moment, inca nu sunt convins ca dureaza online-ul, darmite printul.
@Alice: tot ma gandesc sa ma opresc cu glumele astea. Lumea e destul de botoasa in blogosfera, n-o sa ma mai citeasca nimeni daca tot ma fac ca ma dau in stamba.