Ai apărut tu

În sala de conferinţe, Augustin încerca din răsputeri să nu iasă în evidenţă, ascunzându-se subtil de privirile celorlalţi cu ochii aţintiţi în foaia de hârtie, afişând o mină preocupată.

"Stai pe burtă băiete că e apa mică şi, după ce trece valul, să nu care cumva să îţi iasă funduleţul din apă. Poate nu mă întreabă ăştia de rapoartele săptămânale sau de status-ul proiectelor în lucru... Atât ar mai lipsi, nu înţeleg nimic din foile şefului. Al dracului şi şeful ăsta, bine l-a mai poreclit Dan: Prostul Satului. L-am văzut eu cum conduce ca nebunul, PeSe-ul era el însuşi un accident gata să se întâmple. Mă sună pe la prânz că a luat-o pe una pe trecerea de pietoni, cu o voce bucuroasă de-am zis că a înnebunit. Cică n-a păţit nimic aia, dar cine-l crede? Îi dă o şpagă şi îi trec toate fracturile ca prin minune, cred că era fericit că s-au înţeles la bani. Auzi, să merg eu la meeting-uri în locul lui! Are you fucking serious?! Na, şeful e tot şef. Cu toate că, dacă mă uit la hipopotamii de la masa asta mă pot considera norocos. Am un program lejer, deadline-uri acceptabile, PeSe-ul nu prea mă deranjează... În schimb, mă mai trăsneşte câteodată vreo idee - bună-rea cum o fi - şi n-am cu cine să o discut, şeful e tot timpul ocupat. Acum îmi dau seama că n-aş prea vrea să fiu în locul lui. Sau cine ştie? - poate că m-aş descurca dacă mi-ar mai da şi task-uri de-ale lui din când în când. Să ajung eu şef, îmi şi închipui cum i-aş lua peste picior pe fraierii ăştia de la masă. He, he, aş lua-o puţin şi pe secretara PeSe-ului, dar pe la spate - chiar mai mult dacă stă la îngrămădeală. Sigur stă, în ultima vreme ea şi şeful sunt destul de apropiaţi, lucrează până târziu, tot petrece cam mult timp în biroul lui. Nici măcar nu îl condamn, cu acritura aia a lui de-acasă m-aş duce şi eu la curve. Mă mir că a rezistat până acum..."

- Augustine, ştii ceva de Radu? - se auzi o voce rece dinspre celălalt capăt al mesei.

- S-a întâmplat ceva neprevăzut, are nişte probleme personale - răspunse el, dregându-şi vocea de emoţie pe la mijlocul frazei.

Uşa se deschise brusc, trântindu-se de perete cu un zgomot puternic:

- Aici sunt, copiii mei! - strigă Radu, fericit nevoie mare.

- Ai apărut şi tu exact la timp - punctă şeful cel mare. Tocmai voiam să trecem în revistă activitatea departamentului tău.

Va urma.