Eram rupt de oboseală.
Dimineata începuse crâncen cu doi copchii duşi la grădi' şi cu al treilea la analize. La sânge, să vază sotia de pneumonie.
Nu, nu e doctorită, dar aşa i-a zis ei sor-mea că i-au descoperit-o lui nepotu-miu, care chihăia din plămâni exact la fel de tare ca ai noştri.
După întârziatul la serviciu şi balamucul de rigoare, că mă aşteptau toti ca pe o vedetă rock căzută în dizgratie, cu huiduieli, a urmat, firesc, întârziatul acasă.
Că de ce n-am mâncat la prânz?! Nu ştiam... De fapt, ştiam, dar câteodată e mai bine s-o faci pe-a prostul.
Că de ce n-am sunat-o imediat după ce-a sunat ea atunci, la cinci minute după ce-i spusesem eu deja că-s în meeting şi că nu pot să mă uit pe net după rezultatele de la analize şi că n-are decât să se uite ea de acasă?!
Că, ce, eu nu ştiam că s-a stricat mouse-ul?! Nu, n-aveam de unde să ştiu, că eu nu folosesc calculatorul de acasă şi oricum e vina ei că lasă copchiii să trântească cu mouse-ul de birou.
Că a sunat-o mama toată ziua, mama mea, îngrijorată de soarta nepotului de n-a închis un ochi toată noaptea. Las' că ajung eu acasă atunci şi mă uit, ce vrei să mai zic?
Că unde?!!! Că trebuia să mă uit de la serviciu! Că ce ne facem acum, Doamne?! Mă uit din tastatură, dragă, fără mouse. Sau pe mobil...
Clant! Mi-a închis în nas.
Eram rupt de oboseală, îmi curgeau ochii în gură de la atâta oboseală.
Crâncen de obosit, de dimineată. Atât de obosit că s-au speriat colegii mei, cum că m-aş fi supărat pe ei după nişte observatii de bun simt, făcute prin meeting-uri.
Nu mă supărasem, dar, ca să-mi rămână datori, nici n-am negat cu prea mare vehementă.
Am lăsat-o aşa, în aer. Îmi place s-o fac uneori pe-a misteriosul. Pe-a virgina. Mi se pare amuzant, mai ales cu comportamentul meu, de matroană la serviciu şi tată de albine acasă.
Am ajuns acasă lat de oboseală, cu telefonul la ureche.
Mă sunase mama mea pe mine direct, să vadă ea de analize, să nu fie de rău, ca să fie bine la copchii, să fie ei sănătoşi, dar să mă uit odată că ea nu poate nici să doarmă. Dormi, mamă, dormi, nu mai fă mofturi, că, dacă vrei, te pot suna eu la 3 noaptea, când ce şterg voma fiică-mii din canapea şi de pe parchet.
Am intrat în casă cu mobilul întins la maxim în fată. Acu' mă uit, dom'le, am prins semnalul de uai-fai tocmai de la primărie! Sunt deja pe net! Iacă şi mielul de la iahu!
E de bine, sper! Uite ataşamentul, vino-ncoa'! E pe vine, s-a deschis. Of, două rezultate-s în chenar! Shit, iar nu merge căcatul ăsta de lupă, nu văd nimic, dar sigur două-s cu probleme.
Am deschis calpalatorul, cum îi zice fiică-mea. Mouse-ul era mort. Hai cu butonu' de uindous!
Start - mozila internet explorer - enter - mail punct iahu punct com - iuzăr - tab - parola - entăr. Hopa! Cică am băgat greşit parola.
Dă-i cu tabu'! Canci! Hai înapoi atunci, start - mozila - user... Succes! I'm in!
Iacă şi mielul, închide-i telefonul în nas mamei că mă scoate din sărite!!!
Hai cu tabu', dragă, inbox, outbox, sent, publicitate, oboseală, publicitate iar?!, transpiratie, iară publicitate, futăr wtf?, futăr iar, durere de cap, publicitate futăr, termeni şi conditii, haa, iacă şi lista de mieluri!
Ok, hai cu săgetile de navigatie, spam, sageata jos, spam, miel de la fotbal, jos, mielu' cu pricina de la laborator.
ENTĂĂĂR!!!
Săgeată jos, nica! Tab, înapoi la publicitate futăr?! Are you freaking serious?! Tab, tab, tab... Miel again.
Bon! Cum ajungem noi la ataşament?... Săgeată jos, nica! Ştiam asta deja. Shift cu săgeată jos, nica. CTRL cu săgeată, qwerty cu asdfg, pumni in tastatura, tot nica!
Fuck web 2.0, man! Unde-i Yahoo Mail Classic, tată?! Să vă stea în gât!
Oricum, preferatii mei rămân Internet Explorer 1.0 şi XP-ul. Şi Office-ul ăla vechi, nu 2000-ul...
Am abandonat calpalatorul. Înapoi la mobil. Deci tre' să instalez alt PDF Reader, vrasăzică.
Hai cu tata pe Magazin Play. Nu, nu mai iau Adobe că nu-i bun de nimic pe mobile.
Download pe al doilea din listă, instalat cu succes, deschid mailul, tap cu deş'tu pe docoment, surpiză! Eroare de java!
Dacă mai sună mama o dată, îi bag telefonul ăla undeva!
Ooochei... Restartăm telefonul, ca la Windows. Bye Samsung, welcome Samsung, 0000, starting Media pe Android, Yahoo freaking miel şi tap pe docoment! Java error!
Să-mi f*t una! Eu doar voiam să-mi citesc mailul...
De ce trebuie ca viata asta sa fie asa complicata?!
Până la urmă a mers cu Adobe, să-i dea D-zeu sănătate chiar dacă merge greu şi-mi consumă toate resursele.
Instalat Adobe, citit parametrii cu probleme, consultat la doctor Google, nu-i bai că e de la aerosolii cu Dexa, în rest nici o infectie.
Sunat mama, mâncat cu noduri în gât de stres şi oboseală, culcat copiii, adormit înaintea lor.
Nu-i bai, nu cred că-i ardea femeii de altceva dup-atâta agitatie...
