A' lui Melinte era singurul din sat care nu se trecuse la colectiv.
Hâtru, oleacă-ntr-o dungă, cu boii plecati de mult de-acasă, avea cei mai frumoşi cai din sat.
Preferatul lui dintotdeauna a fost Cireş.
Mergea cu el prin sat, mândru nevoie mare:
- Dă-te, părinte, că trec eu cu Cireş!
- Nu mă dau! l-a provocat părintele.
- Atunci, dă-te-n crucea mă-tii!
Pesemne că Melinte era preferatul părintelui, altfel nu scăpa el aşa uşor...
