Azi am mers pentru prima oară la serviciu îmbrăcat cu noii mei pantaloni de la Zarza-Zărzărea.
Toate fetele au vrut să-i atingă, multe dintre ele mărturisindu-mi deschis că îşi doresc nespus şi chiar ar fi onorate să se culce cu mine.
Şi asta în timpul simulării de incendiu, vă dati seama ce harababură s-a iscat la evacuarea din clădire.
Oricum, le-am promis că o lăsăm pe altă dată, mai ales că eram cam extenuat de dimineată, de când a pus nevastă-mea ochii pe pantaloni.
Pe ea n-am putut s-o refuz...
De un an întreg salivez ca o femeie de fiecare dată când intru-n mall si o tot târâi pe nevastă-mea spre acelaşi magazin, la aceeaşi pereche de budigăi, ca la un pelerinaj la moaşte.
Am aşteptat cu sufletul la gură reducerile din fiecare sezon, dar ăştia ştiu una şi bună: pretul e de un baston 69, pozitia mea preferată, în caz că mai aveati dubii.
Zece lei dacă ar fi lăsat şi ei, eu, unul, aş fi cumpărat două bucăti, nu una!
Şi asta în conditiile în care am deja trei perechi de pantaloni de cumătru, una mai mişto ca alta...
Deci le-am dat cu flit nesimtitilor, dar nevastă-mea, probabil sătulă să mă tot vadă salivând, m-a atras pe nesimtite în cursă, profitând de buna mea credintă şi de nivelul scăzut al respectului meu fată de mine însumi.
Hotărâserăm amândoi să-mi iau blugi şi tenişi.
Blugii cei vechi s-au rupt între picioare de la purtat şi de la mărimea la pantof (43 şi ştiti ce se spune despre nasul mare că e direct proportional, nu?), iar tenişii mei la 15 lei, luati de la tarabă din Costineşti, m-au tinut doar în prima seară, cât am ars-o în figuri prin MEGA-Discoteca Băbătiilor (!!!).
Aşa că de data asta, plin de bale ca de obicei, m-am fortat să intru întâi la Ken-moto-velo.
Prima oară am probat o pereche de blugi elastici, dar stăteau atât de mulati pe coapse de arătam ca o cocotă masculină ieşită la produs pe centură.
La naiba, abia atunci am realizat că m-am îngrăşat ca porcu' şi că nu mai sunt de mult la prima tinerete!
Fetele din magazin se uitau cu milă la mine, nevastă-mea se chinuia să bălmăjească ceva de consolare, iar bărbatii întorceau îngretoşati capul în partea opusă.
Am mai probat vreo două perechi clasice, dar tot ca o balabustă arătam.
Mi-am amintit de când am fost eu în armată, cum arătam eu super-sexy în uniforma, dar, când am pus blugii pe mine prima oară după o lună, m-am speriat de cât de mulati îmi stăteau după atâta mâncare cu program strict şi stat degeaba prin unitate.
Mi-am zis că s-a sfârşit perioada mea de glorie masculină, că tot ce îmi mai rămânea de făcut era să îmbătrânesc frumos, dar am cedat la insistentele neveste-mii de a mai proba o dată pantalonii ăia mişto de la Zarza.
Mare greşeală...
Mai că m-am luat singur în brate când m-am uitat în oglindă, parcă am renăscut din propria mea cenuşă.
Tot frumos am rămas, doamnelor, ăsta e blestemul meu şi trebuie să-mi duc crucea până la capăt!
Între agonie şi extaz, nevastă-mea a simtit momentul prielnic şi, pac!, a scos cardul şi a achitat pantalonii.
Când mi-am dat seama, era prea târziu!
Am ieşit din magazin urlând tot felul de blesteme la ăia, cum au luat ei pâinea de la gura copiilor şi perdelele de sub ochii nevestei din dormitorul nostru proaspăt văruit.
Nişte animale, dom'le, fără scrupule, sta-le-ar lor bastonul 69 în gât, n-or mai avea ei parte de pozitia asta niciodată!
Acum îs calm, dar tre' să-mi cumpăr un baston să mă ajute la bătrânetile mele şi să tin cu el la distantă pe toate fetele de pe stradă care mă tot trag de pantalonii mei cei noi.
Cred c-o sa-mi iau baston la second hand, stau cam prost cu banii si bisericile-s pline de inmormantari...
