Tuflită

La cofetărie, noi nu comandăm niciodată acelaşi tip de prăjitură.

Soţia mea, pofticioasă cum o ştiţi, stă hipnotizată în faţa vitrinei timp de 20 de minute.
Eu le rog din gesturi pe vânzătoare s-o lase în pace, să n-o mai sâcâie atâta cu întrebările.

Doamne fereşte să-şi piardă concentrarea, că o luăm iarăşi de la capăt!

***

Alege ea şi pentru mine...
De frică să nu se întoarcă din nou spre vitrină, eu o felicit zgomotos pentru alegere.

Noi întotdeauna împărţim totul, şi necazurile, şi bucuriile.
Eu îi las jumătate din prăjitura mea, ea îmi întinde o linguriţă dintr-a ei, şi aia doar pe jumătate plină.

Credeţi-mă, asta e dovada supremă de dragoste din partea ei!

***

*Tuffli e singura cofetărie din lume unde ni se permite să fumăm ca turcii.

Terminăm prăjitura, ajungem la cico şi imediat se eliberează mesele din jur.
Lumea intră, încearcă să ne localizeze prin fumul de ţigară, aruncă ochii deznădăjduiţi prin jur şi comandă la pachet.

I-am pus eu să vină cu copchiii la cofetărie?
Ăsta e loc de adus minori?

***

Ultima oară, soţia mea, decisă cum o ştiţi, mi-a sugerat o prăjitură de ciocolată.
Am fost foarte atent, dar o bucăţică infimă de cremă tot mi-a căzut în poală.

Înlocuiţi voi oa cu u şi l cu ţ ca să aflaţi locaţia exactă.
Da, da! - exact acolo a căzut nenorocita!

Încerc cu unghia - pata se măreşte, dau cu şerveţelul - dezastru!

Ştiţi cum era în copilărie, când nu prea ne sinichiseam să o scuturăm după treaba număru' unu?
Cam aşa am ieşit eu din baie, numai că de data asta mi-a fost puţin ruşine...

***

* Acesta nu este un articol publicitar, doar dacă nu cumva se hotărăşte patronul cofetăriei să lase o donaţie în contul din partea dreaptă.

Aici dom'le, nu te fă că nu găseşti contul!  ------------------------------>