Premoniţie

Se făcea că îmbătrânisem puţin şi nici vara nu mai era ce-a fost.
Ploua mocăneşte de o săptămână, bătea vântul de-ţi îngheţa sufletul şi indicele de confort termic cobora vertiginos.

Cică eram deja realizat, aveam familie, casă, căţel şi serviciu.
Casa era plină de musafiri, dar nu era strop de băutură prin casă şi, în mod ciudat, nimeni nu simţea nevoia să bea sau să danseze.

***

Mama, săraca mamă, copilea roşiile în ploaie şi curăţa copacii de omizi.

Copiii se jucau de unii singuri prin casă şi urlau de n-o mai auzeam pe Esca (încă mai rezistă fata asta la Pro?).
Eram atât de obosit încât o lăsai tot pe nevastă-mea, borţoasă cum o ştiţi, să spele vasele în bucătărie.

Mă prostisem la bătrâneţe ca tata, aveam deja două bloguri, din care unul murise la naştere şi celălalt îl urma cu aplaudacii fugiţi în lume.
Singura mea satisfacţie era primul follower pe Twitter (ce-o mai fi şi asta?).

***

M-am trezit leoarcă de transpiraţie.
Eram din nou pe plaja de nudişti din Costineşti, singur pe cearşaf.

Mi-am clătit ochii cu o privire panoramică, mi-am aprins o ţigară şi am desfăcut mulţumit o doză de bere din lada frigorifică.
Viaţa e frumoasă, dragii mei!

Ne vedem diseară la discotecă...