Zeu bun

Andrei intrase în casă val-vârtej, cu inima strânsă de emoţie, speriat nu atât de accident, cât mai ales de tonul vocii ei, un amestec de dor şi disperare pe care nu i le mai simţise niciodată. Între timp, Cristina se liniştise, îl aştepta cu un zâmbet cald pe faţă, din nou plină de încredere, pusă pe şotii şi alintată ca întotdeauna.

Povesti detaşată peripeţiile dimineţii, mai răspunzând la glumele lui, mai punându-i un deget pe buze când ajungea la un pasaj important, mai strecurând câte un sărut dulce a pauză. Cuibărită în braţele lui, se lăsa mângâiată, unduindu-se sub palma lui ca o pisică, torcând povestea de-a fir a păr, descoperindu-şi sieşi alte şi alte sentimente trăite în ritmul ameţitor al evenimentelor. Îl simţea în ea din ce în ce mai adânc, cum trecea de la frică la milă, de la neîncredere la uimire, de la grijă la uşurare, de la dragoste la infatuare - mâna lui îi transmitea totul într-un limbaj ciudat, dar extrem de clar.

Stăteau de ceva vreme fără să mai scoată vreo vorbă, cu săruturi din ce în ce mai dese pe tâmple, pe urechi, pe bărbie, pe obraji, pe gât. Făcură dragoste pătimaş dar molcom, fără să se grăbească, bucurându-se unul de altul într-un preludiu ce nu mai voia să se sfârşească. Cum se întâmplă de obicei după asemenea experienţe şocante ce îţi pot altera personalitatea, Cristina revărsă asupra lui toată pasiunea pământului, complet lipsită de inhibiţii, răspunzându-i la fiecare mângâiere cu alte sute de alinturi, la fiecare sărut cu alte mii, căutând febrilă locuri de atins numai de el ştiute, plimbându-şi limba şi buzele deasupra lui într-o mişcare plină de aşteptări nebuneşti. Fiecare clipă de extaz exploda în capul ei, îi simţea fiecare puseu de plăcere, îi anticipa fiecare dorinţă, îi urmărea reacţiile la fiecare atingere, îl ghida spre alte şi alte instincte animalice, îl forţa să împingă totul la extrem ca şi cum ar fi stat pe marginea prăpastiei, între viaţă şi moarte.

Un geamăt prelung ţâşni din interiorul ei când o pătrunse încetişor, se încolăci sălbatică în jurul lui într-o mişcare care nu mai ţinea de ea, erau legaţi unul de altul devenind o singură fiinţă şi nu mai conta nimic altceva, nu mai exista nimic şi nimeni pe lumea asta. Eliberarea veni în acelaşi timp, mult aşteptata clipă depăşi închipuirea Cristinei, purtând în braţe regretul sentimentului că aşa ceva se trăieşte o singură dată în viaţă.

- Te iubesc, zeu bun - îi şopti ea după ce îşi mai reveni puţin.

În următoarea secundă adormi extenuată în braţele lui, cu un zâmbet liniştit pe faţă.

Va urma.