Jet de jet

Au trecut aproape două săptămâni de la ultimul episod al serialului "Peisaje cu piatra de la rinchi" şi înţeleg nerăbdarea cu care anticipaţi următoarele dezvăluiri senzaţionale, în exclusivitate pe blogul de furăciuni.

***

Nu-i vorbă că, dacă fiică-mea nu îmi ascundea chiloţii prin alte dulapuri, nici că m-aş fi gândit la voi.
Înainte o imita pe Moni, fostă a lui Iri, care proba poşeta-pălărie în magazinul de fiţe - fiică-mea umbla prin casă cu chiloţii în cap şi cu şosetele flauşate în mână.

Acum a devenit mult mai matură decât fosta Columbeancă (şi, dacă mă întrebaţi, mult mai inteligentă), ia chiloţii din sertar, îi pătureşte frumos cum a văzut la mă-sa şi îi pune în alt sertar.

***

De la ce pornisem?
A, da, deci m-am gîndit la serial pentru că am fost nevoit să port iar boxerii ăia de n-am avut cui să-i donez, din lipsă de doritori.

Când eram tânăr fecior, aveam un jet atât de puternic încât sărea emailul din colacul de pe budă.
Cu vârsta, am pierdut această abilitate remarcabilă, ajungând chiar să-l vizitez pe dom' doctor Novac şi degetul lui fermecat.

Cu bucurie în suflet, vă anunţ că situaţia s-a îmbunătăţit vizibil în ultima vreme.

***

Dădusem din belşug cu bere la sor'mea acasă şi, cum mă ştiţi destul de timid la vezică, am aşteptat cu pipilica până să ajung acasă.
În criză de timp, las copchil şi femeie în maşină, cu tot cu bagaje şi mă trântesc în uşa de la baie.

Îl scot cu greu afară şi îmi relaxez cu anticipată plăcere muşchii inghinali.
Nici nu vă puteţi imagina surpriza totală când l-am scăpat de sub control, jetul a ajuns de pe colac pe rezervor şi, de neînchipuit pentru mine, în urma mişcării bruşte din pelvis a mai stropit şi chiuveta.

M-a cuprins brusc un sentiment de mândrie ("Sunt din nou bărbat!") amestecat cu o îngrijorare din ce în ce mai mare ("Sper să nu se prindă nevastă-mea!").

***

P.S. Fără nici o legătură cu articolul, vă anunţ că am scris şi pe celălalt blog.
Lectură plăcută în continuare!