Am simţit că trăiesc

"Nu simt nimic, nici o durere, ba dimpotrivă, parcă m-am mai născut o dată. Stau ca proasta, întinsă pe asfaltul rece, poate mă procopsesc cu vreo cistită... Măcar să fie din aia cinstită, vorba lui Andrei. Sângele are un gust plăcut când te obişnuieşti cu el, cum dracu am nimerit tocmai cu gura în baltă? Şi când te gândeşti că mi se făcea rău de fiecare dată când vedeam o injecţie. Mama ar fi vrut să dau la medicină că eram destul de bună la fizică şi chimie, dar auzisem că fac practică pe cadavre. Brrr! - nici moartă nu mă apropii de facultatea aia. Oi fi moartă, oare? Mi-e frică să mă mişc sau să deschid ochii. Ce tot urlă tembelii aştia?"

- Lăsaţi-mă în pace, plecaţi de aici!

"S-a făcut linişte, cred că am zis-o din greşeală cu voce tare. Să încerc să-mi mişc puţin mâna? Mai bine dau din picioare că mi-au amorţit deja. He, he, cum zicea Tudor Gheorghe?

Şi când fu la lumânare
Detei puţin din picioare:
«Uite-al dracu' nu mai moare
Că tot mai dă din picioare»

E bună gluma, bărbatu-miu ar fi râs cu poftă la faza asta - sper că n-am spus-o iar tare de să mă audă descreieraţii aştia. Apropo, s-o fi gândit cineva să-mi aprindă o lumânare? Cum zice popa în biserică: Ghiţă - mort cu lumânare, Ion - mort fără lumânare. Să nu uit să i-o zic şi pe asta lui Andrei. Hai să mă ridic totuşi..."

Radu înainta ca prin vis spre mulţimea adunată în dreptul trecerii de pietoni, încercând să-şi facă loc printre oameni. Femeia sări deodată drept în picioare, urmată de urlete de groază dinspre audienţă, care, în mod ciudat, îl aduseră din nou în simţiri. Perfect lucid, calm pe dinafară, dar plin de adrenalină pe dinăuntru, rosti pe un ton ferm şi sigur:

- Domnişoară, nu plecaţi, vă rog! Trebuie să vă duc la spital.

- Doamnă... - şopti Cristina, bucuroasă că scapă de istericii din jur.

Recomandări: Alice Georgiana, Carmen, Costin, Cristi.

Va urma.