marți, 21 februarie 2012

Lăsaţi, lăsaţi...

Nu-i nevoie să mai veniţi la Casa Rotaru, zăpada a căzut singură de pe acoperiş.

Iar l-a chemat nevastă-mea pe frate-su să dea la lopată prin curte.
Aşa-i trebuie!

Oricum, am înţeles că n-a reuşit să mute tot mormanul din deal de casă.
Nu-i nimic. Să vină şi mâine, care-i problema?



***

Mi-am dat seama că v-am indus puţin în eroare cu reclama la ţigări electronice.
Într-adevăr nu e pe bani, dar e cu plata în natură.

E ca la pişcoturi 2.0: eu îi bag link-ul şi el munceşte ca prostul prin curtea mea.

În apărarea mea, nici măcar nu i-am spus că îi întorc serviciul, oricum nu-l accesează nici dracul de la mine de pe blog.
Ăsta sunt eu, dragii mei: o persoană deosebită cu suflet mare.

Nu de asta mă iubeşte femeile? Sunt un gentleman, ce plm!

***

Am sunat odată un meseriaş să-mi repare acoperişul.

- Care e problema?
- Păi, când plouă cu vântoasă, picură pe deasupra unei bârne de mi-a ajuns apa-n casă...
- Ce tablă are?
- De-aia normală, gri...

- În câte ape e?
- Poftim?!
- În câte ape e acoperişul?
- Cum adică?

- Cum "cum adică"? În câte ape e? În 2 ape? În 4?
- Habar n-am.
- Bine, vin săptămâna viitoare după ce termin gardul la Gelu (n.r. nenea J. noul meu cumătru, nu Geluţu din reclama aia la Carmol)...

***

N-a mai venit, bineînţeles, dar m-am interesat la nevastă care era faza.
Cică fiecare faţă plană a acoperişului e o apă, probabil din cauză că apa curge în acelaşi fel pe ea - am filozofat eu ca un cunoscător fin în faţa zâmbetului maliţios al soţiei.

Ei bine, eu am acoperiş cu 6 ape! Sau 8, nu ştiu sigur...

Al doilea meseriaş a venit, s-a uitat şi a zis că e simplu.
Un acoperiş ca lumea mă costă două sute de milioane, să-l chem când fac rost de bani.

P.S. Nenea J., aştept telefonul tău după ce citeşti chestia asta.
Te-am lăsat să-mi botezi copilul, glisanta aia n-a mai venit, de sunat nu te-am mai sunat, pe la tine n-am mai trecut, la munte nu te-am mai luat - măcar meseriaşul să mi-l trimiţi.
***