N-am mai scris...

... dar nici voi n-aţi mai comentat pe blog.

Staţi geană pe blog după noutăţi, vă bucuraţi când urmează conţinut explicit şi citiţi repede tot articolul, vă amuzaţi la gândul că o să mă admiraţi în lenjerie intimă feminină, dar când vine vorba de comentarii sau vot vă faceţi că plouă.

Eu am mai avut şi alte motive, dar voi?

Sâmbătă am cărat porcul nebotezat de la ţară cu matizul.
Mai mult a cărat cumătrul cel mare, dar tot am mai ridicat şi eu câte un sac din când în când.
Plus că mi-am pierdut cam toată ziua în frigul de la ţară.

Nu v-am invitat la pomana porcului pentru că nu meritaţi şi pentru că abia duminică s-a desfăşurat celebrul eveniment ritualic.
Nici porcul nu mai este ce-a fost, friptura la tigaie cu mămăliguţă nu a mai generat aplauze furtunoase ca în anii trecuţi.
Unde-s vremurile de altădată în care tremuram de nerăbdare să ne pomenim din porcul lui Todiriţă? Dumnezeu să-i dea sănătate (lui Todiriţă, nu porcului).
Numai Azorică s-a bucurat de jumări, dar o să-mi fie milă de el când ne-om apuca să afumăm slănina şi cârnaţii sub nasul lui toată noaptea de joi.

Luni am traversat oraşul dintr-un capăt în altul de 6 ori cu copilul pe la doctori.
Cauciucurile de ploaie faţă, second hand din Anglia şi cauciucurile spate all-season, nou-nouţe acum cinci ani, îţi dau senzatii de sport extrem pe gheaţa de pe şosele.

Copilul n-are "nimic extrem de grav"(n.r. Update: la cererea telespectatorilor am marcat în mod special această licenţă poetică), mulţumesc de întrebare, doctorii îl îndoapă cu antibiotice.
Aşteptăm urmările după o zi de internare în spital printre gândaci şi printre alţi copii bolnavi.
Ţineţi-ne pumnii strânşi.