Întru nemurirea sufletului meu cel neadormit, vă prezint mai jos nişte ciorne cu har, pentru a exemplifica modul în care m-am lăsat în ultima vreme cu succes pe tânjală.
Nuntă în toiul zilei
Cum mă tot stresează fiică-mea de ceva timp s-o scot la picnic în toiul zilei, am răspuns afirmativ şi cu real interes invitatiei cumătrului meu de a participa la o nuntă în intervalul orar la care doamnele se înghesuie de obicei să-şi pună bigudiuri şi să stea la rând la singura cască din coaforul de cartier din coltul blocului.
Am împuşcat doi iepuri dintr-un singur foc, scăpând pe de-o parte de insistentele fiică-mii, rămasă până la urmă cu bunică-sa la picnic şi distrându-mă ca niciodată pe seama disperării sotiei, care a stat degeaba toată dimineata cu bigudiurile în cap fără nici un efect vizibil pentru simplul motiv că noi n-avem cască şi coaforul n-are program de la 8 dimineata.
Atâta doar că are păr frumos şi n-are nevoie. De bigudiuri zic. Doar zic, nu gesticulez să nu-mi mai iau un cot în plex. Doar ziceam sincer, cu zâmbet drăgălaş. De râs, am râs înainte să-şi scoată bigudiurile. Tot drăgălaş, zic eu...
Voiam de fapt aici să vă povestesc cum i-am dansat eu din buric doamnei consiliere, viitoarea primărită a comunei, pe bucata aia mişto, Tenerife, de fată cu ceilalti consăteni.
Norocos
Îmi tot zic că-s cel mai norocos om de pe pământ.
Şi nu-s deloc departe de adevăr.
Hai să fim realişti, sunt o grămadă de oameni pe lumea asta care au mâncat de mici, cu lingurita, de trei ori pe zi - dimineata pe răcoare, la prânz şi pe-nseratelea - băgând în ei cu nemiluita, fără să tină mâna la nas, măcar de gura lumii.
Eu, unul, n-am mâncat chiar ca ei, sunt mult mai sfios din fire, cu sigurantă nu m-am îndopat mai mult decât un om obişnuit, cu stomac delicat şi obraz subtire.
Unii se laudă că şi-au făcut norocul cu mâna lor.
Cică norocul ş-il face omul cu mâna lui. Rahat cu apă rece! Chiar să se fi întâmplat vreodată, norocul ăla nici nu se poate numi noroc. Ce satisfactie poti avea când o faci cu mâna ta, proprie şi personală? Ce, suntem la ora de Lucru Manual?! Nu, tată, revino-ti, ce ti s-a întâmplat e cel mult gioco del mano, tu cu tine însuti, satisfăcut pe deplin, dar fiind atât de prost încât te apuci să povesteşti tuturor a doua zi dimineată despre norocul tău.
Aici mă tot minunam de cât de mult mă iubeşte sotia mea fără motiv.
Funny
Aş fi scris ceva hazliu cu ocazia faptului că am sărit iar la peste trei unici pe zi, ştiut fiind că două-trei glume aruncate la modul relaxat pe portativ vor aduce cu sigurantă cel putin încă un unic pe săptămâna asta, un eventual ghinionist ce îl va înlocui cu la fel de putin succes pe cel de săptămâna trecută (salutul, pupicii şi felicitările merg spre Chişinău de data asta), român de-al nostru care oricum nu găsise nimic interesant de lecturat pe aici, dar i s-a părut funny modul în care sunt prezentate pozele lipsă, şterse de mine din greşeală când mi-am tras domeniu propriu.
Aici rămăsesem iar fără inspiratie şi mă hotărâsem să mă leg de voi.
