M-am dat jos din maşină mai mult din solidaritate faţă de băieţi. În mod normal, aş fi rămas cu fetele în maşină. Am avut eu odată un vis erotic, se făcea că eram cu trei femei în maşină. Acum mi-era puţin frică de lady E., mă cam domină, psihologic vorbind. E cam greu s-o faci pe macho-man-ul când nu te simţi stăpân pe masculinitatea ta. Băieţii stăteau cu fundul pe bordură şi cu capul între genunchi. La trei noaptea, cel mai mare bulevard din oraş mi s-a părut ciudat de primitor. Stropi de vomă se adunau pe pantofii băieţilor. Nu m-am mai dus în spatele maşinii, m-am pus în genunchi, cu spatele la fete. Am dat drumul primului jet peste bordură. La al treilea, m-am aşezat cu gâtul pe piatra rece. Am avut o senzaţie de căldură liniştitoare, ca odinioară, în braţele mamei...
Seara începuse bine, am urcat plini de entuziasm la Văru. Fetele o luaseră înaintea noastră pe casa scării. Două funduri superbe, unduindu-se graţios la fiecare treaptă. Blugi strânşi pe corp, adevărate minuni dăruite nouă, bărbaţilor, fără măcar să le merităm. Mişcarea ritmică, la unison, cu flash-uri duble, încântătoare. Imagini senzuale de-o clipă, care nu se mai repetau, urmate imediat de altele, mereu surprinzătoare. Scări deschise spre centrul erotismului. Pluteam pe ele şi testosteronul îmi ameţea plăcut creierul...
"Ai fost vreodată, în viaţa ta, liderul grupului din care făceai parte? La şcoală, în familie, între prieteni? Sau la facultate... Nu?! Ei bine, nici n-o să fii vreodată un lider adevărat, indiferent de ce funcţie îţi oferă angajatorul!". Sentinţa prietenului căzuse năprasnic pe capul meu. Da, la viaţa mea, mi-a fost uşor să mă integrez în orice grup. Dar tot timpul se găsea altcineva s-o facă pe-a şeful haitei, masculul alfa. Sau femela alfa. N-am avut niciodată destui cohones, destulă determinare. Nici măcar dorinţă, nici un impuls. Fără balls, balls of steel. Mi-aş fi dorit să pot schimba ceva acum, puţin ameţit de vinul amestecat cu ţuica de tescovină. Îmi dau seama că n-aş fi putut face asta niciodată. Nu sunt programat pentru asta. Undeva, in ADN-ul meu, o genă de follower a fost mai tare. Gena s-a impus, eu n-am putut. Fetele au protestat violent în faţa clubului. S-o terminăm odată cu prostiile astea ale noastre... Iar despre serviciu?!
Zece RON consumaţie obligatorie. Bere pentru băieţi, bere pentru fete. Încă o bere, dansând cu o mână pe şoldul soţiei şi cu cealaltă pe coapsa ei. Shot-uri pentru băieţi, cocktail-uri pentru fete. Shot dat peste cap, cu pieptul lui E., cel generos, lipit strâns de spatele meu şi cu mâinile febleţei mele pe şolduri, din faţă, chiuind toţi trei în mişcări lascive de dans, cu picioarele împreunate. Shot stins cu bere, trei bărbaţi într-o horă nebună de dubstep, cu mâinile pe după umeri...
"Cel carele nu va şti să bea, târâi-se-va ca un şarpe printre frunzele mucegăite, feri-se-va de lumină ca liliacul blestemat s-atârne pururea de-a-ndoaselea, tresări-va ca un iepure fricos la fiecare ţipăt al copiilor, fie-i-va capul greoi, atârnat de umeri ca un bolovan pe buza prăpastiei şi stomacul fie-i-va un vulcan de greaţă, fierbând ca un cazan de smoală în focul iadului!". Nu cred că, în viaţa mea, m-am simţit vreodată mai rău. Nici somnul, mult prea scurt, n-a ajutat. Nevastă-mea m-a persiflat toată dimineaţa: "Mă vinzi, ha?! Mă dai pe degeaba, nu?! Tu dansai cu febleţea, da?! Ce-ţi păsa ţie?!". Adevăru' e că i-am dat voie tinerelului ăla, care se tot învârtea prin jurul nostru, să danseze cu ea. De un' să ştiu eu că era mai beat ca mine?! Şi la primul dans a fost civilizat. Cum a pus mâna pe ea la al doilea, nevastă-mea i-a făcut vânt cu mâinile direct în gărduţul de fier forjat, şi-a luat fetele şi ne-a scos pe toţi din club...
Lăsasem copiii cu mama. M-a surprins forfota de sâmbătă seara, din centrul oraşului. Parcă toţi adolescenţii din oraş se adunaseră în faţa clubului. Majoritatea minori. Şi minore. Nene, lasă-mă în pace! parcă spuneau ele din privire. Nica bun! urlai eu în Guy Code, profitând că aruncatul cu privirea nu e împotriva legii. Nevastă-mea m-a contrazis tot dintr-o privire. Are ea legile ei. Chiar aşa cum sunt ele, nescrise, tot le ţin minte pe de rost. Nici băutura nu mi le scoate din cap. Noi, grupul nostru, eram cei mai bătrâni de acolo...
Eram la Văru-n casă şi începuserăm să bem. Văru a cam strâmbat din nas la vişinata noastră. A scos de sub chiuvetă o sticlă de doi litri de ţuică. Ţuica avea panglică roşie. Ţuică de prima mână. Cea mai tare. Eu am zis că nu vreau, să nu amestec băturile. Cică mă dă afară dacă nu iau măcar un pahar de ţuică de-a lui. Eu ştiam c-o să-mi fie rău, dar mi-am zis că fie ce-o fi. Ce-a fost, a fost. Tot s-au legat de mine, cică rămân în urmă cu băutul. Că sting ţuica cu suc. Cu suc?! Chimicale dintr-alea?! Dar ce, sunt copil? Uite cum stinge el cu vin roşu, natural! Tot n-a fost bine. Cică pup paharul ăla de vin ca femeile. Păi, nu mă uit la ei?! Jos, la maşină, când ne îndreptam spre club, deja îi spălam senzual maşina febleţei mele fără apă, urcat pe capotă, urlând pe muzică de Joe Cocker. Iu chen liiiv ior het on, ta-na-na, na-na-na!
Poate nu atrăgeam atenţia asupra mea dacă nu băgam cu suc. De fapt, naiba ştie! Tot naiba m-o fi pus să beau, cred. Naiba s-o ia de viaţă! Şi dar-ar naiba-n ea de băutură! Eu nu mai beau suc în viaţa mea!
***
