Ieri am făcut dragoste în viteză cu ea, pe drumul dintre Roman şi Tg. Frumos.
Zic în viteză pentru că toată treaba a durat jumătate de oră, contraperformanţă de care, viril cum mă ştiţi, îmi e puţin ruşine.
Preludiul a început extrem de prost, mi-a murit la intrare de trei ori în parcarea hotelului din Poiana Braşov.
***
Nu dau numele hotelului aici pentru că afişează patru stele şi ia bani pe cafele ca la patru stele, dar arată ca acasă la bunica mea, la ţară.
Oricum, începe cu Piatra şi se termină cu Marea, într-o încercare teribil de nereuşită de a ne duce cu gândul la Monte Carlo.
Deci să nu vă duceţi acolo pentru că paturile scârţâie atât de tare încât n-am putut să dorm din cauza colegilor.
Ca iepurii, dom'le, ca animalele! Erau toţi în călduri! Şi nu toţi odată, nuuu, îi lua zbenghea pe rând...
Când să ne apucăm şi noi de-o treabă se lăsase o linişte mormântală, ca la un meci de şah.
Ne-am lăsat la mâna noastră, ce puteam face?
***
Unde eram? Aha, la preludiu...
Adevărul e că nici mahmureala nu prea te ajută, băsem puţin cam mult la petrecere în seara de dinaintea plecării, mai ales că mă nimerisem lângă ginecologul Octaviei şi îmi dădusem toată silinţa să-l impresionez pozitiv.
Are o vârstă de-acuma, sărăcuţa, sigur ajung din nou cât de curând cu ea la doctor.
În serpentine nu prea-mi place mie, pe linie dreaptă nu prea-i place ei, în localitate nu e frumos că ne văd oamenii şi au tendinţa să ne pupe pe capotă, ca apoi să-şi etaleze graţios dedesubturile în mijlocul drumului.
Am întâlnit la exchibiţionişti dintr-ăştia care confundă gheaţa de sub zăpadă cu asfaltul uscat de mă doare capul!
***
După Roman, a început ca prin minune să cânte, iar eu m-am trezit că vibrez o dată cu ea, la fiecare sunet.
Ne-am îmbrăţişat ca doi nebuni în curbele largi: a patra, a cincea, a patra şi din nou a cincea, reduceam din motor până se ruga de mine plângând să cobor treapta de viteză şi eu o lăsam fără milă până în ultima clipă, urcam de la 90 la 140 în câteva secunde şi ea urla din toţi rărunchii fremătând de plăcere şi chin.
Tg. Frumos ne-a găsit pe amândoi fericiţi, satisfăcuţi, transpiraţi şi cu respiraţia întretăiată de suspine.
Skoda mea are şase ani jumate, motor diesel, 1.9 TDI şi se pare că îmbâtrânim frumos împreună.
P.S. Un lucru e sigur: n-o mai vând! Îmi pare rău că m-am putut gândi vreodată la aşa ceva...
***
