Eu nu suport toamna.
Cică toamna se numără bobocii. De unde dracu' boboci în mijlocul toamnei?
Am aruncat o privire în curtea vecinilor, gândindu-mă că poate n-oi fi eu mare gospodar.
Nici urmă de boboc. Nici de gâscă, nici de floare...
Mda, deci e o metaforă, cum ar veni că toamna se culeg roadele muncii de peste an.
Şi de ce nu zici aşa de la început, dom'le?
***
În ultima vreme am un sentiment ciudat ca şi cum o parte din mine ar fi murit şi un dor profund amestecat cu disperare mă apasă pe umeri ca în ziua a treia de priveghi.
Nu, vă rog să nu trageţi concluzii pripite, n-a murit partea la care v-a sărit vouă imediat gândul.
Chiar dacă am o vârstă respectabilă, ăla micu răspunde în continuare la comenzi: sus, culcat, la picior, treci înapoi în cuşcă...
Oricum, mulţumesc că v-aţi gândit la el.
***
Tot de la toamnă mi se trage.
Soţia mea, mare bucătăreasă cum o ştiţi, a venit cu ideea, am discutat-o şi apoi ea a luat decizia.
Să punem zarzavat pe iarnă ca să aibă copilul păpică sănătoasă.
Că legumele sunt ieftine la piaţă, cel puţin aşa credea ea. Nu-i adevărat!
Că nu durează mult, cel puţin aşa am presupus eu. Tot fals!
Că tăiem legumele amândoi, cel puţin aşa a zis ea. Nimic mai puţin adevărat!
Nevastă-mea nu se înţelege deloc cu cuţitul.
După ultima experienţă de genul ăsta, puţin a lipsit să-şi taie venele din greşeală.
***
Deci, mă sacrific eu într-o frumoasă dimineaţă de duminică.
Cu preotul în biserică, Doamne iartă-mă că păcătos mai sunt!
Morcovi plus răzătoare egal love, răzătoare plus deget egal ură.
Deci morcov nu e egal cu deget.
Scor general, 1-0 pentru legume, una bucată deget primeşte cartonaşul roşu.
După ardei, scorul a devenit 2-0, am reuşit să-mi tai una bucată halcă de carne plus doi milimetri de unghie aferentă.
Degetul mare de la mâna stângă va fi indisponibil cel puţin trei săptămâni...
***
Doare, doare tot timpul, nu mă pot concentra la nimic altceva în afară de bucata lipsă din deget.
Cred că am tăiat cam multe terminaţii nervoase, cand ating din greşeală locul cu pricina îmi vine să mă urc pe pereţi.
Cum să nu-l atingi?
Bag mâna în buzunar după brichetă - îmi dau lacrimile.
Apăs tasta Spaţiu ca să vă scriu vouă să vă simţiţi voi bine - scap o înjurătură nevinovată printre dinţi.
Orice aş face, dau iar peşte deşti.
Ei, spuneţi voi, cum să nu simt dor în mine de partea din mine?
Zambeste, maine poate fi mai rau! :)
RăspundețiȘtergere@Cristi: deci maine trebuie sa fiu atent la vene :)
RăspundețiȘtergereDragul meu,acum doua saptamani am trecut prin acelasi cosmar. Si nu am taiat decat o rosie si bucata de deget mare stang pana la unghie .S-a inchis rana in 10 zile foarte, foarte lungi.
RăspundețiȘtergereCel batran m-a consolat multumind cerului ca nu obisnuiesc sa fac mancare mai des de doua ori pe an.
@Ela: tot asa scumpe erau legumele in piata? Sau le-ai cumparat de la mercurimeri?
RăspundețiȘtergerePiata? Ce-i aia? Normal ca de la Mercur Mary! Rosia era la fel de tare ca degetul, de-aia nu am sesizat ce tai.
RăspundețiȘtergere@Ela: numai aia cu bani isi permit luxul de a cumpara de acolo. Bravos!
RăspundețiȘtergereNoi ne-am modernizat. Dupa curatare, legumele trec prin robot. Si totul e delicios, fara degete zdrobite.
RăspundețiȘtergereAcum, na... referitor la ziua de duminica... daca nu mergeti la biserica, macar stati mai calmi. Si, poate, va incumetati sa iesiti macar din cand in cand, sa aprindeti o lumanare! :)
Spor la papa buna pentru copii!
@Anda: eu astept pana apare un robot din ala ca in star trek, sa stie sa faca mai multe.
RăspundețiȘtergereBineinteles ca n-o sa-l trimit la biserica in locul nostru, aici o sa facem noi un mic efort.