Cămaşa buclucaşă

Nevastă-mea, inconştientă cum o ştiţi, a deschis cutia Pandorei.

Fiindcă ieri a trebuit s-o scot în oraş la şaormă din motive de zi de naştere, m-a forţat să pun o cămaşă pe mine.
Hârşit în multe lupte suburbane şi după atâta experienţă de viaţă, mi-am dat seama că face o mare greşeală.

Pe de-o parte, ea se enervează pe stradă când întorc femeile capul după mine.
Pe de altă parte, eu mă enervez la îngrămădeală când alea mai îndrăzneţe mă ciupesc de fund.



Cică să nu pun cămaşa pe mine la serviciu.
Da, sigur, s-o creadă ea că o bag în maşina de spălat după o singură purtare!

Aviz colegelor:

Dacă mă supăraţi, aţi pus-o!
Vine mâine nevastă-mea după voi cu poşeta plină de pietre.

Aviz colegilor:

Nu am dat cu spidstic sub braţ în speranţa ca mâine să fiu forţat să dau cămaşa la spălat.

Aviz şefului:

Nu, azi nu m-am îmbrăcat frumos ca să mă duc cu CV-ul la interviuri ca în alte dăţi.

P.S. La mulţi ani, draga mea!