Da' banii?

Satul trecea prin momente grele, nu mai era deloc băutură la crâşmă de vreo două săptămâni.
Tovarăşa Elena, soţia împuşcatului, era îngrijorată că scăzuse producţia şi cincinalul se apropia ameninţător.

Într-o seară binecuvântată, două lăzi de tărie şi cinci de vin fură coborâte din camionul fericirii.
Vestea făcu înconjurul satului şi a doua zi dimineaţă toţi bărbaţii făceau coadă la birt.

***

Costică Tănase, zis Costache, trase tacticos ivărul părând să nu bage de seamă puhoiul de oameni ce aştepta cuminte în faţa lui.
Moş Ghiţă nu era chiar în primul rând, dar, fiindcă se trezise cu noaptea-n cap, prinsese un loc fruntaş.

Era puţin bâlbâit de felul lui şi starea de nervozitate îl făcu să răbufnească necontrolat:
- Co-Co-Co-Costache, ai grijă să ţii măsura d-d-d-dreaptă!

Ştia el ce ştia, Costache cam fura la măsură: o umplea până la păr* însă te fura din încheietura mâinii. 

* Liniuţa de 100 ml de pe paharul de măsură.

***

Cum nu primi nici măcar o privire, moş Ghiţă îl mai atenţionă o dată în gura mare când ajunse şi rândul lui:
- Fii atent la-la-la-la măsură, Costache!

Costache se aplecă spre el şoptind:
- Ce vrei de la mine, moş Ghiţă? Nu vezi că trebuie să ajungă la toată lumea?
- Da-da-da-da, să ajungă! - urlă moşul din nou. Da' banii?

Chiar şi pe vremea aceea erau unii care făceau bani buni în vremuri de criză şi alţii care umblau însetaţi prin viaţă.