La micul dejun

- Hai, Cristina, la masă! Am făcut omletă cu ceapă verde, ai lapte încălzit pe aragaz şi să-ţi iei margarină şi dulceaţă din frigider.

- Neaţa, mămica, acum vin.

Lumina era închisă la baie, semn că taică-su încă dormea. "Ştiu că mama se trezeşte o dată cu găinile, dar n-am să înţeleg niciodată cum de îşi dă seama că m-am dat jos din pat. N-a ratat niciodată micul dejun, proaspăt preparat de cum ies din cameră. Mda, unul din avantajele de-a fi singur la părinţi!"

În timp ce se spăla pe dinţi, o trăsni altă idee. "Sper că nu ne-a auzit când făceam dragoste. Doamne, Dumnezeule, oare ne-om muta şi noi la casa noastră vreodată? Şi Andrei e de groază cu sexul de dimineaţă, zice că-l preferă în locul cafelei. Nu zic că nu-mi face bine, dar de unde preludiu, aşa, nespălaţi pe dinţi? Râde tot timpul când se sărută aştia prin filme cu limba, la prima oră... Sincer, aş prefera să facem dragoste pe la prânz, mai pe îndelete, însă cu serviciul ăsta n-am nici o şansă."

- Te-ai trezit şi tu, iubitule? Parcă ziceai că nu mai ai nevoie de cafea - îi făcu ea cu ochiul pe ascuns.

- Te aşteptam să ieşi de la baie, draga mea rază de soare. Nu primesc un pupic? - întrebă el strângând-o uşor de fund, în faţa soacră-sii.

- Du-te şi te spală dacă vrei pupat, cu ocazia asta poate iese şi mirosul de ţigară!

"Se înţeleg atât de bine, de-a mai mare dragul, îşi zise Mărioara. Ea - alintată, repezită şi delicată, el - răbdător şi muncitor. Se completează perfect copiii ăştia! Să vină nepoţeii şi nu mai cer nimic de la viaţă."

- Ia, mamă, şi mănâncă, unde te ridici de la masă? - se trezi Mărioara din reverie. Abia ai luat două-trei guri de mâncare!

- Întârzii la serviciu, oricum m-am săturat deja - strigă Cristina de pe hol.

***

Radu gonea prin traficul de dimineaţă, bucurându-se ca întotdeauna când maşinile se dădeau la o parte din faţa bolidului său. Făcu brusc dreapta pe lângă camion, la trecerea de pietoni, dar apoi totul se petrecu la ralanti, ca prin vis. Un bufnet înfundat îi îngheţă sufletul, parbrizul se crăpă în dreptul lui şi cauciucurile scrâşniră prelung pe asfaltul uscat.

Se dădu jos din maşină, năucit - lumea se adunase deja în urma lui.

- E moartă? - auzi un glas speriat.

Cristina zăcea într-o poziţie ciudată, cu picioarele într-o parte şi-n alta şi cu capul într-o baltă de sânge...

Va urma.