Când n-ai noroc în viaţă...

*** Fragment scos după beţie ***

Mergem cu căţel şi purcel la ziua cumătrei mele, flori, bomboane de ciucalată şi ne aşezăm frumos la masă.
- Vine şi prietena mea din copilărie cu soţul - începe ea uşor jenată. Vă rog să mă scuzaţi de pe acuma, el e un pic cam ciudat.

Cumătra mea se scuză tot timpul aiurea şi ne-am obişnuit cu ea, n-am băgat-o în seamă.
Apar noii comeseni şi bineînţeles că o fac pe gazda turnându-i un pahar de tărie ciudatului.

Nu i-a mai tăcut gura, genul ăla de om care se uită în ochii tăi până începi să lăcrimezi.
Din când în când, mai aruncam câte-o pastilă, doar-doar l-oi opri puţin.

Şi ajungem la subiectul lui preferat, relaţia cu partenera de viaţă:
- De când m-am însurat, nu mai am voie să fac aia, nu mă mai lasă să fac ailaltă, numai refuzuri...
- A, intervin eu delicat, soţia mea nu mi-a refuzat nimic, niciodată! Dimpotrivă!

Minune! - a tăcut din gură colegul, chiar şi femeile s-au oprit.
Acum se uitau toţi la mine - dar ce-am zis aşa de ciudat, dom'le?

Colegu' a măsurat-o pe nevastă-mea cu admiraţie din cap până-n picioare, dar momentul a trecut fără alte incidente...