Povestea de seară

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti;

  de când locuia sor'mea într-o garsonieră;
  de când eram eu necăsătorit dar deja luat;
  de când second hand-urile erau la mare căutare.

A fost odată o babă singură pe lume ce locuia în garsoniera proprietate personală.
Avea o faţă blândă şi un mers poticnit.

Nu mai plătise întreţinerea de la revoluţie, curentul îi fusese tăiat cam tot pe atunci.
Baba stătea la lumânare şi adormea destul de des cu lumânarea aprinsă.

Noi îi spuneam "Fetiţa cu chibriturile".
Cel puţin o dată pe lună veneau pompierii să stingă incendiul.

De fiecare dată o internau în spital, dar după o săptămână o trimiteau din nou acasă.
Cred că v-aţi dat seama de ce a murit, nu?


De bătrâneţe, desigur.
Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

P.S. Luaţi de citiţi povestea lui Andersen, ăsta s-a născut să terorizeze copiii.