Maria lui Gheorghe

Maria lui Gheorghe urca încet panta molcoamă spre bucătăria de vară, ţinându-se cu mâna de spate.
- Buna seara, mătuşă Jăniţă.
- Buna seara, Marie, ce mai faci?
- O duc rău, mătuşă, rău de tot. Copiii stau în drum şi n-au ce mânca. Bărbatu-meu mă bate şi alungă copiii. In casă e frig şi lemne nu mai am.
- Marie, Marie, urât mai face bărbatul tău la băutură. De unde mai găseşte atâta de băut?
- Nu ştiu, mătuşă. Dă-mi nişte ouă şi făină, să-ţi ajute Dumnezeu.
- Nu prea s-au ouat găinile, am numai vreo opt prin cuibar.
- Săru-mâna, mătuşă. Dă-mi şi un pahar de rachiu dacă ai.
...

După 5 minute, Maria urca iar panta încetişor.
- Mătuşă Jăniţă, îţi dau două ouă înapoi, mai dă-mi un pahar de rachiu.
- Marie, te aşteaptă copiii acasă. Ia de aici şi du-te.
...
- Tare bun rachiu ai, mai ţine două ouă şi mă duc, mătuşă.
...
- Faina nici nu am timp s-o folosesc, că mi-o vinde bărbatu-meu pe băutură. Imi mai dai un pahar de rachiu?
- Du-te Marie, du-te până nu te dau eu afară din curte.

Impărtăşită de soţie.