Hanul lui Cheldescu

Nu băgau în seamă ploaia rece de toamnă pentru că în satul vecin îi aşteptau cele mai frumoase fete din comună.
După o sută de carcalete de căciulă consumaţi în bar la Matei, distanţa de 2 km ce îi despărţea de tărâmul mult visat era floare la ureche.

Discoteca era găzduită de fostul han al lui Cheldescu, transformat pe vremea comuniştilor în staul de vite, dar redat publicului larg de către tinerii întreprinzători ai satului.

Intrarea fu triumfală, mii de artificii şi jocuri de lumini cu lasere explodară în capul lui Chelu după ce lovi în plin pragul de sus al intrării.
Lumea era deja în vervă, lutul de pe jos amestecat cu noroiul adus de afară făcea cu greu faţă ritmului sacadat impus de cei doi nelimitaţi fără limite.

Barul era improvizat în centrul discotecii.
Pentru numai cinci mii de lei umpleai singur cana din găleata de vin tulburel, dar trebuia să o goleşti repede pentru a o transmite următorului însetat.

Cum începea o melodie lentă, fetele se aliniau ca la comandă cu spatele la perete mimând o atitudine nepăsătoare şi încercând să poarte o conversaţie veselă cu vecinele din pluton.
Chelu şi Ciobanu nu s-au temut să invite fetele la dans pentru că aveau rude în localitate şi fiii satului aveau o atitudine binevoitoare.

La ora 12 însă, distracţia s-a terminat.
Muzica populară răsuna triumfătoare printre chiuielile flăcăilor, dar dansul popular le era complet străin celor doi vizitatori.

[Furat de la Chelu]