Săracă nevasta mea...

... fost-am la blogmeet cu ea.

Am simţit încă de pe covorul roşu că ceva nu este în regulă.
Paparazzi urlând în gura mare "Gabi Rotaru" după poze, reporteri insistenţi după interviuri, mii de fani cu pixuri în mână după autografe, admiratoare leşinând isterice după cine-ştie-ce mai voiau de la mine, în fine, mare noroc că am reuşit să intru în club teafăr şi nevătămat.

În club mi-am mai revenit puţin, era undeva pe la subsol, arăta cam ca la mine la ţară, la discotecă la Cazamir.
Un nene cânta de unul singur, nu la vioară ca în amintirile mele din copilărie, ci la chitară rece. Şi nu le spunea din marii clasici în viaţă Azur sau Generic, ci din Nirvana unplugged şi U2 cu tot cu plug.

Bine, urla la fel de mişto, nu zic nu...



***

- Duduie, trag eu de mânecă ospătăriţa, unde e adunarea blogărilor?
- Uite-acolo, haideţi că vă conduc.

- Drăguţă, zic, acolo pare să fie un majorat, ceva, numai copchii văd la masă... Te sfătuiesc să le ceri buletinele că văd că toţi stau cu berea-n faţă!

Noroc că l-am zărit pe Vali, colegul meu, altfel mă întorceam acasă.
Ne-am aşezat şi noi la masă după un salut fugar generalizat, dar eu încă nu reuşeam să-mi revin.

Asta e blogosfera ieşeană?!

***

Blogărul este prin definiţie centrul universului.
Când două universuri paralele se întâlnesc în pofida tuturor legilor firii, te poţi aştepta la orice.

Eu mă aşteptam să întâlnesc nişte înţepaţi serioşi cu atitudine filozofică, cu preocupări legate de problemele esenţiale ale lumii, încercând să demonstreze altora că doar ei deţin adevărul suprem şi soluţia salvatoare.

În schimb, am dat de extrema cealaltă.

Tineret cu manifestări suspect de exuberante, cu o familiaritate aproape jignitoare faţă de un nou venit ca mine, însă cu o atitudine studiată, controlată de conştiinţa că ei sunt blogări şi că nu e nici o problemă să se comporte ca atare.

Băieţi cu potenţial, nu zic nu, dar care m-au făcut să simt din nou povara anilor...

***

Noroc de Anda Elena.
Ajunsă la scurt timp după mine, a luminat atmosfera purtându-se natural, aşa cum o ştiam de pe blog şi chiar cu ceva în plus.

Ne place, place, place, ca să-l citez pe băiatul ăla simpatic...
E ca o mamă bună şi nu spun asta doar de dragul parafrazei, a făcut tot posibilul să ne simţim ca acasă.

Din păcate pentru mine, grija asta maternă mi-a inhibat dorinţa de a face obişnuitele mele glume cu tentă sexuală.
Din fericire pentru ea, probabil...

***

Şeful cel mare a venit puţin mai târziu.

După uralele participanţilor, discursul de naş cu globurile şi poza de grup, şefu' s-a postat direct în faţa mea, cu Anda din stânga abia apucând să facă prezentările.
Bă, ăsta face la fel cu toţi nou-veniţii? - mi-am zis şocat încercând să mă concentrez la ce îmi spunea.

Ghinion de neşansă, Andrei şi-nu-mai-ştiu-cum a păşit cu stângul, a dat-o cu mucii în fasole de la primele fraze, cuvântul şi porumbelul, nu altceva!

***

Blogspotu' e de cacao, Wordpressu' e Dumnezeu!
Dacă n-aţi observat până acum, eu urăsc de moarte Wordpress-ul...

Cel mai important lucru pentru un blog e imaginea cu care te prezinţi în faţa cititorilor!
Ei, căcat, uitaţi-vă şi voi ce gri de doi lei e la mine pe blog...

Un blog fără opinii şi fără mesaj nu se poate numi blog, cel mult ai putea să-i zici jurnal intim, oracol de liceu!
Dacă găsiţi vreo opinie pe blogul ăsta eu mă duc să mă prostituez în Germania...

Am văzut instantaneu negru în faţa ochilor şi, ca orice ţăran adevărat, m-am apucat să dau cu bâta argumentelor în balta muncii lui de-o viaţă.

***

Paradoxal, omul a insistat, încercând să mă convingă de parcă viaţa lui depindea de asta.

Îl presau ceilalţi să mai vorbească şi cu ei, dar el nu se oprea. Mai intervenea Anda împăciuitoare, el nimic, dom'le!
Mă strângea nevastă-mea de mână să mergem că tre' să adoarmă copchilul şi ăsta nu mai tăcea din gură.

Ce vrea de la mine?

Misterul a fost elucidat la sfârşit:
- Oricum - zice el - sigur o să ne mai întâlnim pe holurile televiziunii, demarăm acum un proiect deosebit de important cu Tele'M-ul şi sper să ne dai o mână de ajutor...
- Ăăă, cred că e o confuzie la mijloc. Eu nu sunt Gabi Rotaru de la Tele'M, eu sunt alt Gabi Rotaru...

Mda, totul devenea din ce în ce mai clar pentru mine, de la covorul roşu până la interesul şefului...

***

P.S. Până unde poţi să mergi pentru un PR de calitate?
Chiar dacă e pentru o cauză nobilă...

P.P.S. Dintre toţi participanţii la eveniment, cel mai mult mi-a plăcut de nevastă-mea!
A vorbit în mod public de trei ori: "Nu fac poze", "Ela-i sor'sa" şi "La revedere"...