Măsele

În general, un bebeluş plânge destul de des.

Îl doare burtica, îi este foame, nu şi-a făcut somnul, îi ies dinţişorii - în fine, părinţii ajung să-l cunoască destul de bine chiar dacă plânge la fel de fiecare dată.

La doi ani, fiică-mea a depăşit demult stadiul de bebeluş, acum e mult mai simplu.
Cel puţin aşa am crezut eu.


***

Ne iese ultimul rând de măsele la categoria de vârstă. Ies toate odată.

As-noapte am trăit un moment de coşmar.
Dormea, cred că am deranjat-o puţin când am mers la culcare.

A deschis ochii pe jumătate, a dus mâinile la obraji, s-a crispat deodată din tot corpul cu o expresie înfiorătoare de chin şi groază pe faţă, a scos un urlet neomenesc din stomac, s-a întors pe celalată parte şi a adormit la loc cu mâinile tremurânde.

Nu reuşesc să-mi scot imaginea asta din minte.
E doar un copil...

P.S. Ce-or fi făcut părinţii noştri fără nurofen?
P.P.S. Unde-a dispărut piramidonul copilăriei noastre?