Guest post - Note pe marginea testamentului

Modest din fire cum mă ştiţi, mi-a fost destul de greu să mă hotărăsc dacă să vă prezint sau nu mailul următor, primit de la o cititoare fanatică a blogului de furăciuni. E de prisos să menţionez că unicii mei sunt mai deştepţi decât ai lor...

Reprezentant de seamă al "Generaţiei cu cheia de gât", Gabi Rotaru ne dezvăluie neobosit diversele faţete ale personalităţii sale: de la omul de formaţie strict realistă până la poetul sensibil în faţa iubirii, de la simplul povestitor al faptului casnic cotidian până la filozoful ce încearcă să răstoarne viziunea curentă asupra lumii în general şi a individului în particular, de la pamfletarul acid în demascarea diverselor anomalii din comportamentul individului până la conştiinţa apartenenţei la o structură socială afectată în mod incomensurabil de nebunia clasei politice.



Cariera sa artistică, începută din păcate la o vârstă extrem de înaintată cu ţelul principal de a aduce un zâmbet pe feţele schimonosite de griji ale semenilor săi, urmează un parcurs exponenţial spre nemurire prin semnificaţiile tot mai adânci ale operei sale, explodând pur şi simplu o dată cu prima sa abordare a unui gen literar ce are deocamdată un impact scăzut asupra iubitorilor de cultură din ţara noastră, anume sclipirea de geniu a poporului japonez, haiku-ul.

"Testament" urmează cu stricteţe rigorile genului, începând cu forma strictă a versurilor de 5-7-5 silabe, continuând cu menţionarea verii, simbol al aşezării artei poetice pe un făgaş de stabilitate în transmiterea mesajului artistic şi culminând cu multitudinea de imagini sugerate cu măiestrie prin alăturarea aparent aleatoare a cuvintelor.

Tema centrală a poeziei este antiteza dintre oglindă - simbol al spiritualităţii interioare, unealtă cu accente introspective ce arată imaginea extrospectivă oferită lumii - şi conceptul eretic de carpe diem - sugerat de volatilitatea urinei pe asfaltul fierbinte - combinat cu cel de fortuna labilis, punctat de prezentarea cerului cu a sa curgere necontenită a norilor.

Evocarea copilăriei pierdute prin prezentarea urinării dezinhibate în public este laitmotivul ce marchează întreg parcursul artistic al artistului, dar, de această dată, copilăria este folosită în scopul de a evidenţia aspiraţia către libertate într-o societate ce impune reguli drastice în conştiinţa individului.

Transmiterea mesajului poetic printr-o oglindă în cer este argumentul primordial al originalităţii artistului, făcând legătura dintre divinitate - prezentă în mod obsesiv în opera sa - şi dorinţa de a atinge inimile unei mase largi de adepţi întru curăţarea de cutumele trecutului.

Punctarea mesajului de frustrare şi de îndemn la acţiune antisocială cu ajutorul obscenităţii, evidenţiat printr-o inversiune caracteristică modului său de exprimare, impune o subtilă degajare de profanii ce ar putea să-i distorsioneze vorbele în interes propriu, dar şi o distanţare de puritanii ce opresc evoluţia omenirii.

Imaginea finală întregeşte farmecul poeziei, cuvântul inversat transmis în oglindă ajunge distorsionat la recipienţi, forţandu-i să dea frâu liber imaginaţiei şi fanteziei.

P.S. Fata asta m-a câştigat de la primul paragraf şi m-a pierdut pe la al doilea. 
Dacă voi înţelegeţi ce-a vrut să zică, explicaţi vă rog şi unui biet debil umil.
Oricum, îi mulţumesc din inimă pentru aprecieri.