Nu ştiu nimic

- Eu chiar cred cu putere că putem fi mai buni de-atât! O simt cu inima, o văd cu ochii minţii, o miros prin toţi porii pielii, o gust pe limbă din aerul pe care îl respiraţi, aud prin stomac aurele noastre fluturând deasupra capului... Sunt absolut sigur că ne putem depăşi condiţia umană!
- Hai, măi 'nea Ioane! Aşa faci de fiecare dată când bei rachiu şi te îmbeţi ca porcul...

Spălau pe jos cu mişcări lente dar perfect sincronizate din obişnuinţa anilor petrecuţi împreună.

- Inima ta nu mai simte nimic de când te-a lăsat nevasta şi s-a dus după Gheorghe-a lui Lişiţoi! Nici înainte nu simţea inima aia aşa de bine că s-a trântit curva dracului cu juma' de sat şi tu n-ai ştiut nimic.
- Vasile, Vasile, nu încerca să înţelegi femeile - rosti Ion cu o lacrimă curgându-i pe obraji. De dragoste, ce să mai zic...

Clăteau găleţile la robinetul din spate şi un pârâiaş negru curgea printre ei, pe trotuar la vale.

- Şi mintea ta e varză după ce-ai băut trei luni de zile spirt dat prin pâine, amestecat cu metilic. Care ochii minţii? Ai uitat când te-au dus cu salvarea la spitalul de nebuni?
- Vasile, Vasile, salvarea aia a fost cel mai bun lucru din viaţa mea. A fost salvarea din groapa în care mă aruncase Rodica, nu i-ar mai muri mulţi înainte lui dealde Lişiţoi.

Măturoaiele lor hâşcâiau acum în tandem pe trotuar, primele frunze căzute dansau în aer şi apoi se grupau ascultătoare în şanţ.

- Cu pielea m-ai dat gata! Uită-te tu la palmele alea tăbăcite de muncă. Mai trece ceva prin ele? Dacă miroseai ceva prin ele, poate nu strângeai curva aia aşa tare de gât... Eram acum bine amândoi!
- Vasile, Vasile, de ele m-am ajutat toată viaţa. Cum vrei să arate?

Fumau gânditori, aşezaţi pe banca de după cantină.

- De limbă ce să mai zic? Dacă tăceai, n-o găsea nici dracu' prin pădurea în care-am îngropat-o. Şi când ne-au dus la postul de jandarmi te-a lăsat stomacul, nu? Ai borât direct în braţele şefului de post!
- Vasile, Vasile, vrei să spui că nu ne putem încrede în simţuri? Ce-avem de pierdut dacă ne bazăm pe ele? De unde scepticismul ăsta la tine?

- Nu ştiu nimic, asta ştiu sigur! - şopti Vasile, dar nu fu auzit din pricina goarnei închisorii ce chema deţinuţii la cină...  

Ajutor de poveste.