Dupa atatea zile de agitatie in scoala, exercitiul de evacuare in caz de incendiu era pe sfarsite.
Copiii parasisera cladirea cu mult calm si in mod organizat, exact asa cum au fost instruiti cu o zi inainte.
Profesorii au asezat frumos copiii in careu, in curtea scolii si, dupa discursul lung al directoarei, a venit randul pompierului sef sa-i laude cu sarguinta.
Copiii au stat cuminti cat au putut, chiar daca erau deja plictisiti de moarte, leganandu-se de pe un picior pe altul, dar, cand Gigel a scos capul complet derutat pe geamul de la etajul doi al cladirii, n-au mai rezistat!
Ce a urmat e lesne de inchipuit: rasete isterice, urlete gen "Coboara jos, boule, ca-ti dai foc la valiza!", gesticulatii care mai de care mai obscene, careul nu mai era careu, copiii nu mai stateau incolonati - ce mai! - in cateva secunde, toata fericirea directoarei s-a dus pe apa sambetei.
Saracul Gigel! Se ascunsese in buda sa fumeze si el ca omul o tigara si a pierdut momentul evacuarii.
