În sfârşit o idee bună!

Nu se mai întâmplă nimic neobişnuit în viaţa mea, zilele trec una după alta, frumoase şi liniştite.
De frumoase nu mă plâng, problema e că de la atâta linişte suferiţi voi, sărmani dependenţi de blog.

Da, da! - tu şi tu...
Nu v-aţi prins că doar voi doi aţi mai rămas?

Tocmai ce-am auzit că al treilea a dat colţul după o supradoză de furăciuni blogosferice.
Fie-i anonimitatea uşoară!

***

După cum mă cunoaşteţi deja, nu prea am nevoie de aplaudaci la cât de egolatru sunt.

Pentru cei care n-au timp să caute ca mine pe dexonline: cum ar fi că adică eu latru impresionat ca un căţeluş la ego-ul meu propriu şi personal, iertat fie-mi pleonasmul.

Asta îmi aminteşte de bancul cu câinele încovoiat cu capul între picioare:
- Dom'le, eu ce fac aici? Dau sau iau?

Cu toate astea, am o problemă: eu cu ce să mă laud la mine însumi?
De unde şi nevoia imperioasă de a face ceva să am ce scrie pe blog.

***

Şi atunci s-a aprins beculeţul: o relaţie extraconjugală ar schimba totul!

Puritanii vor zice că sunt un porc chiar numai pentru faptul că m-am gândit la aşa ceva în condiţiile în care mă aşteaptă acasă copchilul şi nevasta (în această ordine, după numerele de pe tricou).
Liniştiţi-vă puţin şi lăsaţi-mă să termin, vă rog!

***

Da, scopul final e să copulez cu alte persoane de gen feminin în afară de nevastă-mea.
Totuşi, plăcerea constă în pregătirea minuţioasă şi în vânătoarea ce urmează pregătirii.

Vă jur că o dată ce sunt sigur că mi-aş putea atinge scopul - de exemplu când ajung la trei centimetri de blană - mă opresc respectuos, mulţumesc frumos, mă şterg la gură şi mă duc acasă la copchil.

***

Deocamdată mă pregătesc minuţios, în sensul că încerc cu soţia diverse locaţii, orice în afară de casa mea.
Să nu cumva să mă inhib când vine momentul extraconjugalului...

Mulţumim de garsonieră, cumătre!
Vacanţă plăcută în continuare.

P.S. Am udat şi florile...