Scrisoare deschisă

Stimaţi aplaudaci,

Vine o vreme în viaţa fiecărui blogger când se uită la formularul de postare ca viţelul la poartă nouă.
Cum se întâmplă de obicei în lumea lui Murphy, lipsa de inspiraţie te trânteşte exact la ore de maximă audienţă.

Nu ştiu de la ce v-aţi luat, dar marţea staţi cu ochii pe mine ca pe butelie.
Creşte traficul, măi tată, de parcă aş fi descoperit sensul vieţii, gaura din covrig şi noua teorie a relativităţii.

Secretul unui blog bine făcut e ca postacul să fie măcinat de probleme esenţiale, să-l chinuie în aşa hal deviaţiile de personalitate încât să simtă nevoia imperioasă de a fi adulat de masele largi.
Ori, eu acum sunt foarte relaxat şi am o stare de spirit excelentă.

Cum dracu' să mai scrii ceva în condiţiile astea?

Vă rog să consideraţi că acest articol este loc de dat cu capu' (în gură), daţi tot ce aveţi mai rău în voi astăzi, descărcaţi-vă toată ura şi frustrările acumulate în voi.
Băgaţi toate comentariile cu P, cu U, cu L şi cu A, amintiţi-mi cât de penibil am fost în viaţa asta sau cât de naşpet am putut scrie pe blog.

Deci, să curgă şpiţurile în tibie şi genunchii între picioare...

Cu stimă şi respect,

Gabi Rotaru

P.S. Să ştiţi că nu accept să mă menajeze nici un blogger ce trece în vizită pe la mine.

Stau cu ochii pe statistici toată ziua şi mă răzbun crunt dacă mă cruţaţi.

P.P.S. O recompensă regească îl aşteaptă pe fericitul posesor al comentariului ce nu mă va lăsa să dorm la noapte.

Sper din toată inima că...
[Urmează conţinut explicit]