N-am murit încă...

... dar nici mult nu mai am!

N-am putut să beau aseară din cauză că a băut soţia.
Era ziua ei, unul din noi trebuia să bea!
De fapt, numai unul dintre noi, celălalt trebuia să conducă...

Cum organismul meu nu e obişnuit cu petreceri fără băutură, a cedat nervos după antreu.
Unde s-a mai auzit în ultima vreme de antreu cu salam şi şuncă?
Mi s-a făcut rău instantaneu.

Noroc că soţia mea arăta superb, noroc de muzică, noroc că ştiu să dansez...
Noroc că într-un târziu mi-au adus şi mie o Cola.

După friptură, m-am simţit mai bine.
După tort, am luat-o de la capăt cu stomacul.

Azi încă bolesc.
N-am păţit aşa ceva nici la cea mai urâtă mahmureală din viaţa mea.

P.S. Două sfaturi. Eu nu reuşesc să mă ţin de ele, măcar voi să încercaţi:



1. La ocazii speciale, să nu mergeţi la restaurante cu meniu prestabilit, e furt pe faţă.

• De 140 RON, mâncam mult mai bine într-o zi obişnuită.

2. Pentru binele copilului dumneavoastră, nu-l ţineti în braţe deloc şi mai pocniţi-l din când în când.

• În felul ăsta, nu o să mai plângă când mama şi tata nu ajung acasă până la ora de culcare, dar îl trezesc de prin vecini când se întorc de la bairam.
• Şi nici nu o să mai umble toată ziua prin casă căutându-l pe tata, care e la serviciu ca să facă bani cu ciocanul.