[Conform tradiţiei milenare a blogului de furăciuni, ofer din când în când o şansă de afirmare viitoarelor vedete ale blogosferei. Astăzi facem cunoştinţă cu Adina.]
Prin ’86, anul naşterii mele, concediul de maternitate era de trei luni şi, după cum vă imaginaţi, mama a fost nevoită să apeleze la cineva care să mă supravegheze până când se întorcea de la muncă.
După spusele celor mai bătrâni, am fost primul copil cu guvernantă din sat.
Se numea Nataliţa, tanti Nataliţa.
În pofida educaţiei de înaltă clasă şi a studiilor sale la Viena şi Paris, părea doar o femeie de la ţară ajunsă la vârsta a treia.
Printre lecţiile de pian şi de filosofie existenţialistă, pe care orice guvernantă e datoare să le predea, Nataliţa avea un singur defect: îi plăcea alcoolul.
Într-o seară, când rămăseserăm doar noi două acasă, mânată probabil de setea de nepotolit, mă scoate afară.
Mă gândeam că urmează o mică plimbare, dar după un timp am realizat cu stupoare că mergem la cineva.
Intrăm…
O cameră plină de babe cu haine închise la culoare şi, pe o masă, un trup ţeapăn al unui bătrân, cu o icoană sprijinită de mâinile-i împreunate.
Pentru copilul de 5 ani era o imagine nouă.
N-a fost de ajuns că văd un cadavru, femeile au insistat să sărut icoana din braţele răposatului.
Guvernanta mea a trebuit să suporte consecinţele.
Pe strada principală a satului se auzeau urletele unui copil şi încercările disperate ale unei femei de a-l calma:
- Gata, Adina, ajungem imediat acasă!
Da mortul?
RăspundețiȘtergereCine era mortul?
Era tanar?
De ce murise?
@Baba Novac:Era batran, saracul.Nu m-a interesat cauza decesului;))
RăspundețiȘtergere@Baba Novac: mortul era mos Vasile, de batranete s-a dus...
RăspundețiȘtergereIl cunosteai pe mos Vasile? Dumnezeu sa-l odihneasca!
RăspundețiȘtergere@Slg: bineinteles ca nu, dar m-am prins din descrierea Adinei.
RăspundețiȘtergereDraga mea surioara,de mica ai fost un copil sensibil.Eu de exemplu ma duceam singura la morti(ma rog,cu prietenii de la bloc).In sat nuntile si inmormantarile erau precum concertul lui M.Jackson la Bucuresti.De un singur lucru imi era ciuda:nu ma puteam arunca prin tarna sau glod dupa monedele ce se aruncau la fiecare fantana.Mama era profesoara in sat si aveam impresia c-o fac de ras.
RăspundețiȘtergeremai e de lucru la final(itate)(izare)
RăspundețiȘtergere@Anonim: am primit acelasi sfat la primele postari. E pe calea cea buna.
RăspundețiȘtergereSfarsitul lui si inceputul tau.Pacat ca n-ai stat la sarmale.
RăspundețiȘtergereMama nu si-a permis guvernanta pentru mine desi Naty era vecina cu noi.Copiii ei;toti aranjati;docenti in spirt,ca mama lor.
Ce meserie avea Naty?
RăspundețiȘtergereAti ras cu totii de guvernanta lui sor-mea.Si tu si CCM si Chelu.Dar nu ati apreciat un lucru:a fost prima si singura din sat care a lucrat la privat pe vremea lui Ceausescu.E drept ca la negru, dar macar chiulea de la prasit la C.A.P.
RăspundețiȘtergere@Adina:N-avea.
RăspundețiȘtergere@consatean: n-avea nevoie, era guvernanata de meserie.
RăspundețiȘtergereMarele Julio( acest Maritz intrat intr-un con de umbra) la Guvernanta s-a gandit si ce minunatie a iesit!
RăspundețiȘtergere@CCM: unde sunt vremurile de alta data cand ascultam pe Julio tot revelionul?
RăspundețiȘtergereCu multa durere in suflet va anunt ca guvernanta nu mai este printre cei vii.Am aflat de la cumatrul cel alb!
RăspundețiȘtergere@Adina: esti din nou invitata la un guest post, de data asta cu necrologul guvernantei. Dumnezeu s-o ierte!
RăspundețiȘtergere