Fraţii Tilicu

Fraţii Tilicu aveau trei gâşte.
De fapt, aveau trei gâşte slăbănoage şi doar atât.

În rest, mai aveau şi vecinii câte ceva.
De fapt, unii vecini nu prea erau de acord cu asta.
C.A.P.-ul şi Complexul aveau şi ei.
Ăştia chiar nu se supărau deloc, dar, de fapt, nu aveau aşa de mult.

Una din gâşte trebuia sacrificată, dar care?
Erau la fel de slabe, să le cântărească la gram - nu aveau cântar.

Tilicu cel tanăr veni cu ideea: s-o sacrifice pe cea mai lacomă.
Aveau nevoie de bardă, de o bucată potrivită de lemn şi de câteva grăunţe.
Tilicu cel bătrân era mai priceput la mânuirea bardei.
Puseseră grăunţele după bucata de lemn şi aşteptau încordaţi.

Cea mai proastă se dovedi Ionela, se întinse prima peste lemn, după grăunţe.
Era şi cea mai puţin vioaie, nu reuşi să tragă gâtul la timp.

Se dovedi o alegere bună, fraţii Tilicu au cheltuit mult mai puţin cu mâncarea gâştelor în perioada următoare.
Poate n-or fi luat în considerare că erau mai puţine la număr, cine ştie?