marți, 7 decembrie 2010

Doctoraşul

Era singurul din sat care ştia să facă injecţii, abilitate remarcabilă de unde i se trăsese şi supranumele. Soţia îi dădea voie să bea doar duminica după slujbă, dar după moartea ei nu l-a mai văzut nimeni treaz.

Domnişoara profesoară de matematică locuia în gazdă la preotul satului. Tânără, finuţă şi naivă, fusese aruncată de loteria repartizărilor în satul dintre iazuri unde nu cunoştea pe nimeni.

În acea seară, Doctorasul o aştepta clătinându-se în mijlocul străzii.
- Duduie, cât vrei pe-o capră? o întrebă şoptit.
- Nu am nici o capră, nu înţeleg...
- Cât vrei pe-o capră? repetă el galeş şi zâmbetul larg îi dezveli dantura stricată.
- Domnule, eşti nepoliticos, strigă ea, mai mult ca s-o audă vecinii.
- Şi tu eşti o proastă, răspunse el în timp ce îi întorcea spatele.

Poveste primită cadou de la soţie.

3 comentarii:

  1. am sa incerc sa il fac in spaniola ca sa il spun si astora.
    Pabova

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anonim: aha, m-am prins. Primele doua litere din nume/prenume: Pa... Bo... Va...
    Poti sa incepi o noua religie cu numele asta, are rezonanta lui Iehova.

    RăspundețiȘtergere