Dansul Smărăndiţei

Smărăndiţa popii avea deja 13 ani şi primul ei prieten a fost Berbec.
Prietenul lui soră-sa era Gheorghe a lu' Şalău.

Fetele aveau o mică problemă cu numele lor, pe primul l-au rebotezat Bric, pe-al doilea Jorj.

Bric şi Jorj se întâlneau cu fetele în fiecare seară la fântâna de la biserică.
Mai ploua câteodată, aşa că băieţii purtau cizme de cauciuc la pantalonii evazaţi, de regulă mov sau vernil.

Fetele se abţineau să le râdă în faţă, dar se distrau copios povestind de ei în timpul zilei.
Important era pe de-o parte că veneau cu ţigări şi ciocolată, pe de cealaltă că Bric era DJ la discoteca din sat.

La căminul cultural, fetele erau vedete.
Ajungeau după ce se aduna tineretul şi intrau triumfal în discotecă, dansând dintr-un capăt în altul până la scena lui Bric.

Studiaseră mişcările de dans zilnic în oglinda din holul casei parohiale.
Erau singurele fete lăsate pe scenă, vizibile din orice colţ al discotecii, însufleţind atmosfera şi educând ţăranii în spiritul entertainment-ului.

Sunt primele animatoare documentate ştiinţific, cuştile alea de prin cluburi au apărut mult mai târziu şi, din câte îmi dau seama, le-au folosit pe fetele popii drept model.

Din hiturile vremii:



Comentatori: Anda Elena
Recomandări: Vania