Cel mai frumos week-end din viaţa mea

Update: Cei de la E.ON au rezolvat problema în sfârşit, după 48 ore. Mulţumesc pe această cale doamnelor drăguţe de la deranjamente.

Sâmbătă a fost seară romantică la restaurant Casa Rotaru.
Pastele cu carne tocată de vită înăbuşite în caşcaval au fost servite la lumina lumânărilor într-o atmosferă răcoroasă de vară târzie demascată subtil de aburii ce ieşeau din gura invitaţilor.

Curentul picase pe la ora 15 şi, pe lângă faptul că m-a lăsat fără internet într-un moment de inspiraţie blogosferică totală (potoliţi-vă dragii mei, nu am renunţat încă la blog), a oprit bineînţeles şi centrala pe gaz.
Ca de obicei, nu m-am putut bucura de petrecere în timp ce alergam după copil prin casă, dădeam telefoane disperate către E.ON sau în timp ce ţineam mâna pe falcă încercând să păcălesc durerea de măsea.

Cum s-a spart petrecerea, ne-am mutat cu căţel şi purcel la cumătrul meu alb. În toiul nopţii m-am trezit cu un cui în măsea înfipt de cei doi pitici ce făceau sex în creierul meu. M-a apucat disperarea când am conştientizat că îmi uitasem pastilele în maşina celuilalt cumătru, dar am găsit într-un final algocalmin în bucătărie. Dimineata, orgia piticilor continua nestingherită.

Acum stau singur în casa îngheţată şi, după cele două ore de făcut curăţenie, scriu tâmpenia asta pe o foaie de hârtie aşteptând E.ON-ul.

P.S. Marţi sunt programat la stomatolog, încercaţi să ignoraţi şi următoarele posturi scrise sub influenţa medicamentelor.