M-am tâmpit la cap. Weekend-ul ăsta m-am spălat de două ori, c-am uitat că am fotbal duminică. Şi nu aşa, câtiva stropi de apă peste fată, nu, tată, am dat peste tot, am folosit şi şampon, şi gel de duş. Să nu exagerez totuşi, nu chiar peste tot. Am o zonă destul de mărişoară la spate, unde nu ajung cu mâinile, şi, oricât am încercat să le conving, nici o fată n-a vrut să mă frece pe spate, chiar dacă le-am jurat că a început să se adune rapăn.
Perie din aia lungă n-am, cred c-o să las mândria la o parte şi o să folosesc peria de la veceu. Mai rău de atâta n-are ce să facă. E volba de tănătatea mea.
Apropo de veceu, am eu o rudă care nu poate să-şi facă nevoile decât la peleul gol. Dă întâi tot jos de pe el şi abia apoi se aşează pe colac. S-a crucit nevastă-sa când l-a văzut aşa prima oară. Era să dea divort.
Cică la început, când era mic, făcea mai tot timpul pe tricou, la spate. Nu întelege nici el cum reuşea. I-a scos mamă-sa tricoul, dar degeaba. Tot făcea pe el. Ba pe pantaloni, ba pe chiloti, ba pe şosete. Asta n-a putut s-o explice nici mamă-sa, care s-a enervat şi a început să-i scoată toate hainele de pe el, înainte să-l aşeze pe tron. De fiecare dată. Aşa l-a învătat, aşa face. Numai în pielea goală se simte el ca peştele în apă.
Apropo de peşte, cel mai tare banc din ultima vreme:
- Fetelor, vă place peştele?
- Nu, că ne bate...
Noi, când trecem seara cu maşina pe acolo, le vedem tot timpul pe amândouă, cum se plictisesc ele, săracele, în fata benzinăriei. Niciodată doar una, să gândim noi că una dintre ele poate are client. Niciodată niciuna. Nu, ele sunt acolo, amândouă, stau plictisite, mestecând gumă. Nevastă-mea n-a fost de acord să le luăm la noi acasă, să le omenim c-o bucată de pâine şi c-un acoperiş deasupra capului.
Dar oare tre' să stea acolo în picioare, n-au auzit de internet? Apelez la mila voastră, dragi calculatorişti, să le faceti o aplicatie pe mobil, cu localizare pe GPS şi alarme la apropiere. Ele se înregistrează în aplicatie la intrarea în şut, cu adresă cu tot, direct întinse în pat, ei se apucă de scanat când li se ridică nivelul, direct de unde se ridică. Propun să numim aplicatia asta nouă "Hoes near you". Aşa să-i rămână numele, eu vreau doar 10 la sută din profit.
Fără nici un apropo, numai o coincidentă bizară, ea şi-a găsit alesul inimii. El frumos, ea şi mai şi. El finut, ea de două pe atât. Numai că ne-au stricat armonia. El tânăr, ea tânără, noi nu. El tânăr în suflet, noi cu ea nu prea. El cu ăia tineri, noi cu ea deloc. Noi club, ei nu. Noi Trumpets, ei Trumpets, dar cu ai lui, tinereii. Noi cu totii la grămadă, ei singuri-singurei. Dar ne-am răzbunat.
El stătea cu unu' în chirie, ea s-a mutat la el si ăla n-a mai stat. A plecat, ce să facă? Unu, bătrân de-al nostru, a zis că nu e frumos, că ştie el o vorbă veche, dar nu poate s-o zică. Care vorbă? am întrebat eu imediat, că doar ştiti că am un fetiş cu vorbele din bătrâni. Ei, aia cu "Bros before"... Hoes! am urlat eu imediat, " Bros before hoes". S-a lăsat, aşa, un moment jenant de tăcere, dar eu sunt obişnuit cu asemenea reactii. Să nu uit să le-o zic şi pe aia cu "E mai aproape puta ca mămuta", asta e în avantajul lor şi poate-i mai îmbunez.
Fără nici un apropo, am fost la nunta unuia c-o italiancă. Au venit o grămadă de italieni. Nevastă-mea în rochie de seară, eu la costium nou-nout, cu pantaloni pană, strânşi pe buci. Toate fetele voiau să se culce cu mine când am probat pantalonii în magazin. Nu le deranja că aveam şlapi de plajă şi tricou siclam, Pumea (dacă zici cu 'l' , iese Lumea). Chiar aş zice că tricoul meu le suscita şi mai mult interes. Nu m-am prins pe moment de la ce s-au luat, dar am ajuns la nuntă.
Eram cu costumul nou pe mine, la şmoc, fără tricou, cu pantofi din piele de şarpe. Şi ele, italiencele, erau urâte. Cu spume. Cu cât mai urâte erau, cu atât mai naşpa se îmbrăcaseră, cu atât mai multe piercinguri in muie aveau. Bleah! Horrible! Şi ei, italienii, arătoşi, dar cu fete de tocilari. Cu cât erau mai tocilari, cu atât mai de plajă se aranjaseră. Şi italiencele se dădeau la italieni, ude toate, pe jumătate bete. Eu, frumos îmbrăcat, după o cură de slăbire cu succes, eram complet inexistent pentru ele. Mă uitam la italieni, apoi la nevastă-mea şi băgam mâna jenat la guler să-mi aranjez lavaliera. Parcă eram într-un film prost.
Apoi l-am observat! Era el, singurul italian în costum italian, de 5000 de euro. Bărbat frumos, tuns zero cu ten măsliniu şi ochelari Harmani. Deci nu eram nebun. În sfârşit unu' normal! S-a ridicat în reluare de la masă, şi-a aranjat sacoul cu un gest scurt, nobil, şi s-a îndreptat spre mireasă. Mi-am zis că s-a dus pe copcă nunta. Ăsta o fură de tot şi-i dă toată noaptea, de-i sar ochii din cap. Măi, oameni buni, când a făcut coltul, era să cad de pe scaun! Avea cei mai mişto adidaşi pe care i-am văzut în viata mea. Nou-nouti, roşii cu dungi albe, fără nici un fir de praf. Am vrut să-l iau la bătaie, dar nu m-a lăsat nevastă-mea. Ce căcat e ăsta? Cum, dracu, să-ti pui pe tine tenişi la costium de firmă? De unde, mă-sa, a apărut dobitocul? Cât de nesimtit să fii să crezi că eşti culeanu cu asemenea rahaturi?
Abia a doua zi mi s-a ridicat vălul de pe ochi. De asta mureau fetele după mine în magazin. Eram culeanu la maxim cu pantaloni de cumătru, şlapi şi tricou siclam. Eu, unul, ma bucur că sunt însurat, în ziua de azi tre' să fii super-penibil să poti agăta şi tu ceva. Pe vremea mea, femeile interesate îşi dădeau cu un pic de mov şi bărbatii cu parfum. Simplu, elegant şi eficient. Rămânea toată lumea cu onoarea nepătată, şi dacă se întâmpla ceva, şi dacă nu.
