Fusăi la concert la Robin Williams, cu toate că al meu Cumătru cel Mare mă invitase insistent la concertul Mădălinei Manole, care nici măcar nu ar fi putut avea loc concomitent, având în vedere faptul că, după două zile, el încă săpa după biata femeie, spre deosebire de dezgropatul nostru, readus rapid la suprafată de mass-media cu un album de pe vremea când eu eram încă tânăr şi frumos, chiar mai frumos decât celălalt cumătru al meu, cel bogat de la Bucureşti, cu barba lui perfectă, de care mi-e ciudă de nu mai pot, dar tot îi pup picioarele şi familia, sănătate cu caru' să aibă toti, că a reuşit să facă rost de bilete la răposat cu o săptămână înainte de parastas.
Noi ne-am pornit cu noaptea-n cap, cu cătel si purcel, cu motanul cel mic şi cu mâta aia mare, recte copiii, l-am tras după noi şi pe colegul cu bemveu, cu toată familia lui, recte cu sotia şi nevasta lui minunată, plus copilul, dar am pătit ca în nuvela aia, Proştii, cu ăia care s-au trezit ei de la prima oră şi au pierdut trenul de amiază. Degeaba am băgat noi, bară la bară, 150 la oră în localitate, că tot am făcut 10 ore până la Bucale, spre sincera ruşinare a colegului meu cu bemveu, care singur făcea drumul în 4 ore, dar nu se oprea ca acuma, la cioace, în fiecare benzinărie, din fiecare oraş prin care am trecut.
Supărat probabil pe mine de întârziere, posesorul de bemveu m-a băgat în Bucale fără menajamente, ca şi cum m-aş putea descurca în oraşul ăla de căcat, ceea ce n-am făcut, bineînteles, că el mi-a zis să fac dreapta pe sub pod nu'ş'pe unde şi eu n-am făcut asta, de am ajuns s-o pun pe nevastă-mea să numere podurile şi tunelurile până să reuşim noi să întoarceam, ca să tinem minte care e podul cu pricina, la care de acuma a trebuit să facem dreapta fără să mai trecem pe sub el şi să mergem de unii singuri, stânga şi apoi dreapta până-n Aviatori 19, de care nici un bucureştean n-avea habar, că vă asigur eu că i-am întrebat pe toti.
Acuma, na, eu nu zic că ăia care au avut bilet şi n-au mers la concert e fraieri, cel putin nu toti, dar destui de putini nu e, nu cum i-am sugerat pe fată celuilalt coleg al meu aflat în această situatie penibilă, care mai şi semnaliza lăudându-se la toată lumea că n-a fost, de parcă aştepta să fie călcat pe fată cu buldozerul, dar zic asta de toti ăia care au avut bilet şi au mers şi după aia s-au călcat în picioare pe internet să reclame la opeceu cum că n-au avut apă şi pişoar. Măi, oameni buni, pentru aşa experientă, ca să mă primească măcar în ultimul rând din coltul drept al Casei Poporului, eu făceam în spate două cocoaşe de cămilă şi nu mai aveam nevoie să beau apă sau să mă piş timp de trei zile la rând, iar voi vă plângeti că ati leşinat putin de sete la coadă şi v-ati pişat pe voi când ati ajuns la tejghea şi v-ati dat seama că greşiserăti coada?
Noi n-am stat aşa departe, pe dealul Casei Poporului, dimpotrivă, noi am făcut upgrade de la normal circle la diamond circle modafoca, pentru că unii dintre noi am ştiut trei melodii de-ale lu' băiatul ăla şi, pentru ăilalti, care n-au ştiut, am avut în grup doi cerşetori, care au aburit-o pe fata aia să le dea şi lor brătări diamond, că şi ei ştiau, dar s-au emotionat în fata ei, de le-a luat ochii cu strălucirea ei, şi oricum nu era normal să strice ea unitatea grupului chiar înainte să vină Robin fără Batman din cimitir, să ne cânte din gură.
Am stat atât aproape de am reuşit să număr perlele de pe chilotii domnului, de cel putin cinci ori ne-a arătat că n-o are mai mare ca a noastră, doar că a lui e mai frumos împodobită. Am stat atât de aproape de ne-am făcut vreo două selfie-uri cu bucile domnului, să arătăm la toată lumea de acasă că ne cunoaştem îndeaproape. În fine, am stat atât de aproape că, de fiecare dată când se făcea înspre noi, îi săreau stropii mari de sudoare fierbinte direct pe fetele noastre îmbujorate de dans, urlete şi agitatie nebună.
La un moment dat, după al treilea leşin spontan, m-am rugat de cuplul ăla drăgut de lângă noi să-mi dea o gură de bere de la ea, că se linciurea alandala la paharul de plastic. Mare lucru, mi-au dat o gurită mică pe fundul paharului şi eu, în mărinimia mea, le-am oferit şi alor mei, dar ei m-au întrebat de unde-l am şi, când le-am arătat cuplul drăgut de lângă noi, s-au uitat la mine oripilati ca şi cum le-aş fi dat rahat, că doar nu-s nebun să şi beau, că pot să iau vreo boală, însă eu am băut, că ce putea să se întâmple, părea femeie curată...
Ce-ntelege lumea, nu-ntelege nica, berea aia era caldă şi răsuflată, dar a fost cea mai bună bere din viata mea! Şi nu numai berea. Eu vă spun doar atât, numai să nu afle nevastă-mea: concertul ăsta a fost de departe mult mai bun decât multe partide de sex din viata mea. Le bate la fund de departe cel putin pe alea virtuale şi pe alea solo, la care am participat doar eu. Şi, sincer să fiu, nici leşinul din timpul sexului nu se compară cu cel de la concert.
