Am fost la hobit trei după un salt natural de la hobit unu, că mie-mi place cu bătaie, nu cu intrigă, de aia am sărit hobitu' doi şi l-aş fi sărit bucuros şi pe primul, dar nu mai întelegeam nimic din ultimul. Nu vreau să vă stric cheful de vizionare, dar la urmă mor toti orcii, ceea ce e mişto că de asta dati bani pe bilet.
Familist cum mă ştiti, mie mi-a plăcut nespus faza aia cu arcul, când era tatăl cu fiul, am râs de m-am pişat pe mine. Ca să râdeti şi voi ca mine, ar trebui să vă introduc putin în context.
Fiică-mea a avut temă la grădinită să-şi deseneze familia. Pe ea s-a desenat cu păpuşa Cristian în brate, fecior-miu era mic, undeva în spatele ei, cu muci la nas, mamă-sa era, unde altundeva, bineînteles că la bucătărie şi, surpriza cea mare, eu, tatăl ei natural de pe ceferticat, stăteam lungit pe canapea cu telecomanda în mână, adicătelea palancă la televizor.
M-am simtit putin jignit pentru că şi eu stau mult la bucătărie, fac de mâncare, bag pe gât la copii şi la urmă tot eu spăl vasele şi strâng după toti. Corect, eu tin întotdeauna telecomanda, dar singur la televizor stau până se prinde nevastă-mea, că doar eu sunt bărbatul în casa asta, ce arbaleta mea!
Apropo de arbaletă, să vă povestesc faza aia din film ca să râdeti.
Şeful la oamenii normali se bătea cu dragonul, care arunca cu foc pe gură de arsese tot satul. I-a dat omul cu săgeti normale, cocotat în clopotnită, dar ăsta, înnaripatu', avea solzi de n-a intrat niciuna şi i-a mai tras şi cu coada de i-a rupt arcul şi era cât pe ce să dărâme coşmelia cu tot cu şeful la oameni şi cu băietul lui, care era şi el acolo.
Ei, şi atunci, dragii moşului, vine băietanul cu o teavă bengoasă, lucrată mişto la capete ca la fierul forjat din gardurile zilelor noastre, ascutit în vârf şi împletit la mare artă în coadă, ce mai!, o mega-săgeată, pisenică de pe la paratrăsnetul clopotnitei.
Tată-su leagă de bârnele clopotnitei elasticul rămas de la arc şi îi propteşte săgetoiul de umăr la copil, aşezat cu fata la tat-su şi cu spatele la dragon, şi, întrerupt din când în când de înjurături adresate dragonului - care deodată începuse a naibii să vorbească, arzând-o pe texte din Scrisoarea III, gen "O, tu nici visezi, şefule la oameni, câti în cale mi s-au pus" - deci printre înjurături şi blesteme începe dialogul de îmbărbătare tată-fiu specific americănesc, cu texte din manualul de leadership şi comunicare.
Băi, oameni buni, ştiti cum e la film, te pui vrând-nevrând în pielea personajului şi îi mai bagi şi pe cei nevinovati din viata ta în actiune. Mă şi închipuiam ditamai şefu' la oameni, cu elasticul întins la maxim, cum îi explicam lui fecior-miu chestii de viată, să-i ajungă până la moarte, cu un ochi la el şi altul la dragon.
Şi dragonu' se apropia pentru atacul final. Pe viată şi pe moarte. Şi eu îmi luam chita din ochi în timp ce-i vorbeam liniştit şi încrezător copilului c-o să fie bine să nu fie rău şi dragonu' se apropia. Elasticul întins la maxim. Săgeata pe umăr la copchilu' meu. Şi atunci se întâmplă întâmplarea cu faza de care vă spusei. Calm, ca şi cum nu era mare vrăjeală, îi spun copchilului:
- Dă-te putin mai la stânga...
Adicătelea să-mi iau chita mai bine la dragon. Ei, şi atunci vraja s-a rupt!
Mi-am amintit desenul fiică-mii. Exact aşa fac şi eu acasă, dar în loc de elastic mă tin de telecomandă. Şi în loc să mă uit cu al doilea ochi la dragon, eu îl belesc în televizor. Şi în loc să-i vorbesc ca un tată copchilului, îmi boscorodeşte el vorbe de-ale lui, de nu înteleg nimic. Şi în loc să-i zic calm, eu urlu la el:
- Dă-te-n chelea mă-tii mai la stânga că nu reuşesc nici să schimb canalul, darmite să văd ceva!
Adicătelea să-mi iau chita la tevelizor.
Lumea urmărea cu sufletul la gură cum moare dragonu' străpuns de super-săgeată şi eu râdeam ca prostul în hohote.
P.S. Acuma n-oi fi ştiind eu prea multă fizică cuantică, dar, în viata reală, dacă nu-i rupea clavicula copchilului cu coada de la săgeată, cu sigurantă-şi lua săracul un elastic în muie de sărea cinci metri afară din clopotnită. Aşa-i în filme, nu se gândeşte nimeni să mai verifice din când în când formula de bază, E egal cu mc pătrat.
