Ca nişte părinti responsabili ce suntem, am fost la serbarea fiică-mii, cu cătel şi purcel.
Cum e şi firesc în situatia dată, tocmai ce o bârfeam nevinovat pe mămica la care banii nu sunt o problemă, când a început lumea să aplaude după primul program al copiilor, cel de dans.
Nici nu s-a lăsat bine liniştea în clasă şi am auzit-o ca prin vis pe fiică-mea:
- Mami, mami, tu de ce nu aplauzi?!
Bineînteles că a început toată lumea să râdă.
Fiică-mea s-a ruşinat toată, noi am început să aplaudăm ca la comandă şi educatoarea a învârtit cu sete cutitul în rană:
- Da, doamna Rotaru, de ce nu aplaudati copilul?!
Dar nici eu nu m-am lăsat mai prejos, m-am răzbunat cu vârf şi îndesat: n-am mai servit-o pe educatoare cu prăjiturile făcute de nevastă-mea de cu seară.
Cine a mai fost pe la mine pe acasă, realizează cu sigurantă cât de cumplită a fost răzbunarea mea.
A salivat femeia până aproape de deshidratarea totală...
***
Vă amintiti vremurile alea în care mergeam în şlapi de plajă la serviciu, nu?
Pe atunci, când comandam un rom ca omul la bar, se întâmpla adeseori ca chelnerita să mă anunte sec că nu mai au decât din alea scumpe.
Oricum, când nu se întâmpla chestia asta, imediat ce goleam paharul, chelnerita îmi aducea nota de plată fără s-o cer şi se posta strategic în dreptul uşii până părăseam incinta.
Ei, de când m-am mutat cu serviciul şi i-a intrat în cap neveste-mii că tre' să mă îmbrac frumos acolo, simt că am urcat binişor pe scara socială.
N-am blugi, n-am adidaşi, dar am vreo cinci perechi de pantaloni de cumătru şi vreo trei perechi de pantofi.
La găini, în spate, mă duc ori în cămaşă la dungă, ori în pijamale, cred că vecinii sunt extaziati în fiecare week-end.
Eram zilele trecute cu băietii şi cu fetele în fast-food şi am comandat un capucino.
Chelnerita s-a uitat jenată la mine şi m-a anuntat cu voce tremurândă:
- Ştiti, n-avem decât din ăla la plic...
Am dat putin ochii peste cap pentru prestantă şi i-am făcut semn cu mâna că merge, dar nu care cumva să se mai întâmple a doua oară.
Normal că ştiam că, la 2.5 RON per ceaşca de capucino, fiind şi singurul sortiment de genul din meniu, n-avea cum să fie decât la plic, dar conversatia aia m-a făcut să mă împopotonez ca un curcan de mândrie.
Nici dacă s-ar fi dat la mine de fată cu nevastâ-mea, nu m-aş fi simtit atât de bine.
***
Nevastă-mea a încheiat anul în fortă: a reuşit să bulească un ceaunoi întreg de borş, punând zahăr în loc de sare.
Ea se dădea de ceasul mortii cu jena, eu mă chinuiam din răsputeri să nu i-o provoc, printr-un eventual acces subit de furie culinară.
După tigara de calmare, a mai comis una: mi-a dat să gust din opera de artă, poate-poate am fi putut hrăni copchiii flămânzi din ea.
În viata mea n-am gustat ceva mai scârbos, a fost ceva de neimaginat!
Era să-mi vărs ficatii direct în ceaun! Mă mir cum de m-am abtinut, dar nici nu m-a mai lăsat greata vreo oră.
Om bătrân, trecut prin multe, cu o grămadă de prieteni betivi, am găsit imediat solutia: suc de ananas, direct din conservă.
Cui pe cui se scoate! Dacă merge la băutură, de ce să nu meargă şi la "de dulce"?
