Cehii sunt oleacă mai frumoşi decât austriecii, dar nu cu mult şi, pe deasupra, mai au şi buda separată de baie.
Eu am înteles treaba cu mirosurile, nici eu n-am pretentia c-o fac pe-a ghiocelul când stau dimineata singur, cu mine însumi, în intimitatea mea proprie şi personală, dar ăştia au o fobie nazală nemaiîntâlnită la alte popoare, altfel nu-mi explic cum de s-au gândit ei că e frumos din partea lor să mă pună să ating două clante în camera de hotel doar ca să mă spăl pe mâini după ce fac pişu, şi asta mai ales după ce le-au mai atins mii de alte persoane înaintea mea, aflate în aceeaşi situatie umedă ca şi mine.
Am trecut cu greu peste şocul ăsta, numai foamea a reuşit să mă împingă de la spate până spre restaurantul cu specific national din spatele hotelului.
Chelnerul, care arăta ca şi cum ar fi avut nevoie la baie, ne-a luat tare din prima.
Din ce tară suntem? România, am recunoscut noi cu sfială.
Paf, ne-a adus meniu în română. R U f*king serious, dude?! You're good! I-am zis că-l iau ca amintire.
Da' nici el nu s-a lăsat. Şlibovită sau lichior? Şlibovită, am zis eu tot cu sfială, crezând că e din partea casei.
Nu era, dar nici n-a mai contat, când mi-a adus nota eram aproape pulbere de beat, m-a făcut de comandă şlibovita stinsă cu bere pe stomacul gol, după atâta oboseală acumulată pe drum.
Mâncarea mi-o amintesc la perfectie, am comandat din greşeală acelaşi fel de mâncare în următoarele trei seri la rând, chiar dacă pot să jur că descrierea în cehă era complet diferită.
Un fel de varză călită îndulcită la greu cu miere, dumplings ciudati din cartofi fierti, în două cu făină de grâu, felii de pâine pufoase ca pandişpanul şi carne gătită cam ca la tochitura moldovenească.
Când ieşi treaz la plimbare prin Praga, prima senzatie pe care o ai e că ori eşti încă beat, ori te-ai întors în timp.
Cehii sunt curătei şi îngrijiti, dar se îmbracă după moda anilor '90, cam la fel ca la mine la tară, în satul natal.
Ne-am chinuit să ne amintim, cu vasta noastră cultură generală, oameni celebri din Cehia.
În afară de Martina Hingis, care oricum juca pentru Elvetia, n-am scos nimic din bibilică. Pentru Vaclav Havel, n-am băgat mâna în foc până n-am dat un search pe Goagăl.
Am căutat peste tot Staropramen, spiritul oraşului Praga.
N-am găsit nicăieri, localnicii mi-au zis că spiritul oraşului lor e cam naşpa la gust şi că nu-l cumpără nici dracu'.
Alte chestii naşpa despre Praga, nu mai am să vă povestesc.
Mai mult de atât, tot ce urmează să vă relatez e la superlativ.
Praga e cel mai frumos oraş din lume!
Şi eu am mai văzut vreo câteva la viata mea. Lăsând la o parte buruienile de pe marginea drumurilor, oraşul vechi şi celelalte destinatii turistice sunt de vis. Ati fost vreodată în centrul vechi din Bucale?! E jenant în comparatie...
Praga e cea mai ieftină capitală din Europa!
Exagerez putin, cu sigurantă că Tirana e mai ieftină, dar cine dracu' s-ar duce acolo în vacantă?! N-am văzut nici unul prin Praga să încerce să mă tragă în teapă, nici măcar în zonele exclusiv turistice. Ati fost vreodată la restaurant în Poiana Braşov? E tâlhărie curată în comparatie...
Praga e cea mai primitoare destinatie turistică din lume!
Oameni politicoşi, vorbitori de engleză, toti bucuroşi să te ajute cu indicatii direct pe harta de la hotel, de mai mare dragul, mai ales că noi eram varză cu orientarea în teren şi am tot apelat la bunăvointa lor. Şi cântă aşa frumos după fiecare propozitie, de te simti ca în lumea Arabellei, cot la cot cu Rumbur-aaa-k. "Your room number-uuu, sir"... Ati întrebat vreodată pe cineva cum ajungeti în centrul Constantei? E manelistic în comparatie...
Dacă aveti de gând să mergeti la Praga, vă recomand să puneti un ban deoparte pentru ghid şi să vă faceti milă de un calic ca mine.
Poate-mi povestiti şi mie ce v-a zis, mor de curiozitate!
P.S. Ieri mi-a zis un coleg că toate fetele din birou ar trebui să-mi multumească. De ce? am întrebat eu cu sperantă.
Păi, când se uită la mine, îi trece cheful de viol.
Asta e, mă bucur să ajut şi eu cum pot...
