- Iau asupra mea toate greşalele din noaptea asta, făptuite cu voie sau fără de voie, din obligaţie sau din plăcere, cu mine sau cu celelalte fecioare ale mele. Căci mare este dragostea mea pentru tine, iar cu ale mele puteri voiu pătrunde ale gândurilor tale mistere şi te voiu elibera de ele spre a te înălţa pe dulcele desfrâu al plăcerilor carnale. De mâine dimineaţă eşti pe cont propriu, floarea mea de colţ, îţi urez ca forţele Binelui Universal să te protejeze toată viaţa întru curăţenie sufletească...
Treceau una câte una prin dreptul lui cu capetele plecate, cu vântul fluturându-le molcom bluzele largi şi transparente, complet transfigurate sub vraja ritualului păgân, neîndrăznind să-l privească în ochi, îngenunchind supuse sub mâna lui, alintate fiecare în alt fel: raza lui de soare, roua dimineţilor sale, floarea lui de colţ, stropul lui de fericire, gândul fugar al nopţilor sale, zeci şi zeci de alte dezmierdări, niciuna la fel, dar toate întrepătrunse de acelaşi spirit al incantaţiei malefice, venit parcă dintr-o altă lume.
Odată sfârşit pelerinajul, George se ridică pe piedestal, cu ochii trişti şi mâinile împreunate a rugăciune:
- Dragele mele, clipa aceasta trebuie trăită ca şi cum aţi fi la ultima voastră suflare pentru că viaţa poate fi mai schimbătoare decât norocul. De neschimbat e doar trecutul, iar viitorul din faţa voastră va fi din păcate plin de surprize nebănuite. Astăzi, sub sentimentul acesta amar de despărţire ce mă macină în ultima vreme, împărţim această cupă de vin cu speranţa că ne vom aminti cu plăcere de tainicele noastre întâlniri nocturne.
Sorbi din cupă, o ridică deasupra capului, pelerina de pe el căzu firesc, lăsându-l despuiat în faţa fecioarelor.
Cupa trecu apoi din mână în mână, cu bluziţele zburând prin aer la fiecare sorbire...
***
Pe George l-am întâlnit pentru prima oară în împrejurări obişnuite, avea o întrebare stupidă legată de o chestie de serviciu, iar eu l-am expediat imediat cu o explicaţie fugară.
Nu mi-a făcut o impresie deosebită, era genul clasic de programator, mititel, ochelarist, puţin timid şi extrem de politicos.
În următoarele luni, n-a ratat nici o ocazie să mă salute şi de fiecare dată mă privea direct în ochi, cu o îndrăzneală şi o familiaritate ce mi se păreau cam ciudate.
Iarăşi ciudat mi s-a părut momentul în care a fost avansat ca şef de echipă, îmi amintesc că prima mea reacţie a fost să deplâng halul în care ajunsese firma.
Întâmplarea a făcut că am început să lucrăm împreună exact când începuse idila dintre ei doi: ea - felină proaspăt angajată la noi în firmă, el - tot aceeaşi aparenţă de calculatorist pe ogorul companiei.
Adăugând la asta şi faptul că m-a impresionat din punct de vedere profesional, vă puteţi explica lesne de ce am fost atât de intrigat şi interesat.
***
Prin metode specifice, pe care unii dintre voi le simt zilnic pe pielea lor, am început investigaţiile.
M-am băgat sub pielea lui, până a mărturisit şi ce-a supt de la maică-sa.
Episodul cu amazoanele a trecut pentru el, acum se pregăteşte să facă un nou pas înainte.
Alte episoade nemaipomenit de interesante din viaţa lui vor fi prezentate pe blog în zilele următoare.
Oricum, deocamdată să-i urăm mult succes în dragoste!
P.S. Sper să mă invite la cumătrie, doar ştiţi cât de mult îmi plac femeile care alăptează...
***
