Update: Since you spent so many days trying to read this article with Google Translate and you are still trying, I decided to offer you here the English version. I'm really offended that some of my colleagues really thought that the contest is for real, I hereby let them know that they don't have at all a sense of humor! Try to buy one, please!
După cum aţi aflat deja cu toţii încă din secunda doi, ca nişte babe bârfitoare de radio şant ce sunteţi, chestie ce ar fi trebuit să mă măgulească, dar în schimb m-a cam pus serios pe gânduri, uimit fiind de cum de nu mi-am dat seama până acum, după unşpe ani de zile, în ce hal de firmă lucrez şi cu ce fel de colegi am de-a face, deci, după cum s-a dat şfoară în ţară, motivul pentru care n-am mai scris pe blogul ăsta de doi lei în ultima vreme e că mi-am dat într-adevăr demisia.
Cu alte cuvine, sunt la propriu "out of my Mind"!
Da, miracolul s-a produs, eu, din proprie voinţă şi nesilit de nimeni, am renunţat la Mind-ul meu; eu, familistul convins cu frică de viitor şi de necunoscut; eu, care eram cotat cu cele mai mari şanse să-i ţin politicos de uşă Marianei în ultima zi, atunci când s-ar fi pus lacătul pe firmă; eu, care aş fi sărit tocmai de la etajul 5 direct în vâltoarea corporatistă ca să-mi apăr echipa, produsul şi compania; eu, care am reuşit performanţa de a umple de rahat în cinci minute tot biroul unui coleg, doar pentru un mic căcăcel scăpat din greşeală pe munca departamentului nostru; eu, singurul din firmă care cunoşteam la perfecţie toate procedurile interne ale tuturor departamentelor, reuşind cu succes să învăţ şi pe alţii cum ar putea să le ocolească; da, tocmai acel eu s-a comis la aşa o nebunie inexplicabilă şi de neînchipuit.
De explicat, nu vă pot explica nici eu; de închipuit, propun să vă lăsaţi imaginaţia să zboare...
Plec la loc cu verdeaţă, loc liniştit unde nu e permisă discriminarea pe bază de sex (ceea ce înseamnă că pe viitor va trebui să lucrez la fel de bine şi cu bărbaţii), religie (adio cruciadelor împotriva tuturor celor care nu mă venerează ca pe unicul zeu în noua religie monoteistă fondată de curând de subsemnatul) şi vârstă (aici nu cred că vor fi probleme, cunoscută fiind atracţia mea pentru MILFs), oază primitoare în care este interzisă cu desăvârşire hărţuirea sexuală (nici nu vreau să mă gândesc la cât de plictisite sunt fetele pe acolo), adevărat rai pe pământ unde nu se pune problema primirii de şpăgi de la clienţi (săru-mâna pentru masă, tanti MTC şi domnu' ICOM!) sau de la colegi (nici nu vă daţi seama cât a contat pentru mine generozitatea voastră, dragele mele colege!).
Ca să opresc pe viitor bombardamentele cu celebra şi stupida întrebare "Când pleci?", chiar dacă presupun că deja s-a transmis la fel de rapid prin firmă şi această informaţie, vă anunţ că îmi voi începe activitatea de bancher pe data de 17 decembrie! Da, 2012, doar nu peste un an! Da, într-o zi de luni! Bre, calculeaza tu care e ultima zi în Mind, pe mine nu m-a interesat niciodată aspectul ăsta!
M-am uitat puţin la ce a rămas în urma mea şi, observând dezastrul din jur, mi-am dat seama că nu degeaba n-am primit salariu, assistant manager sau loc de parcare la subsol ca alţii, probabil mult mai merituoşi decât mine.
Cum n-am avut şi probabil n-o să am niciodată bani, deci cu siguranţă că nu voi da de băut la plecare, mai ales că nu-mi sunteţi deloc simpatici, m-am hotărât să las totuşi ceva în urmă, şi anume impresionanta mea colecţie de pron, adunată în unşpe ani de muncă intensă pe ogorul corporatist!
Din motive lesne de înţeles, această moştenire nu poate fi oferită tuturor sau oricui, aşa că am decis să organizez un concurs!
Mare concurs, mare, oameni buni!
Numa' unu-i norocos, dar norocul nu e de ajuns, prieteni, pentru că acest concurs va testa în primul rând nivelul de adoraţie în privinţa subsemnatului, apoi obsesia mai mult decât necesară pentru pron şi, nu în ultimul rând, agerimea şi isteţimea concurentului.
Concursul va începe luni, 26 noiembrie, cam pe la ora 10:30 dimineaţa, când ajung eu de obicei la serviciu şi, pentru pregătirea concurenţilor, se dau următorii paşi preliminari:
Se afișează postările cu eticheta Corporatişti fără frontiere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Corporatişti fără frontiere. Afișați toate postările
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
marți, 6 noiembrie 2012
Epopeea interviului (2)
În urma succesului răsunător repurtat de milogeala mea de ieri, numărul unicilor de pe Facebook s-a dublat, ajungând acum la ameţitoarea cifră de 4 bucăţi!
Odată ce am pornit pe calea asta, nu-mi rămâne decât să continui cu cerşetoria, anunţându-vă pe voi, neştiutori într-ale blogului de furăciuni, cam cum stă treaba pe aici.
Eu, când m-am apucat de treaba asta, n-am crezut c-o să ajung să vorbesc singur ca televizorul. Mă aşteptam să prind cel puţin vreo doi-trei hateri mici, să mă ţină cu picioarele pe pământ sau, şi mai bine, la pământ. Voiam să fie aici un loc unde să se poate descărca omul după stresul de zi cu zi, cam ca la meciurile de fotbal, pe stadioanele din ţărişoara noastră.
Dar nimic, dom'le, comentarii ioc! Şi nu că i-aş alunga pe cei de comentează pe aici. Dimpotrivă, eu întotdeauna răspund frumos, cu mulţumiri din suflet, celor care mă înjură artistic şi încerc pe cât posibil să-i educ pe cei politicoşi în spiritul nobil al trolling-ului de calitate.
Ce să zic, voi aţi bătut încetişor la uşa cortului, aţi intrat încălţaţi pe blogul de furăciuni, aţi văzut că nu-s acasă, aţi aruncat doar o privire curioasă şi apoi v-aţi dus fiecare la casa lui.
Şi un comentariu gen "Ce naşpet eşti!", aruncat în grabă, ar fi fost de ajuns pentru mine!
Acum stau singur şi mă chinui, cu lacrimi în ochi, să scot urmele de bocanci din carpeta cu "Răpirea din Serai". Stătea agăţată aşa frumos de perete înainte să daţi voi buzna pe aici!
O fi trântit unul dintre voi prea tare uşa la plecare şi ceilalţi au crezut că e doar un covor obişnuit.
Nu-s supărat pe voi, să ştiţi, dar tot mă doare sufletul...
Introducerea lacrimogenă s-a terminat, să trecem la treburile noastre!
Din fericire, epopeea noastră s-a transformat într-o simplă trilogie, dar credeţi-mă că m-am ostenit puţintel pentru voi să comprim faptele de arme de pe frontul corporatist.
P.S. Am băgat şi traducerea în "moldovinieşte" a pasajului în engleză din prima zi.
Odată ce am pornit pe calea asta, nu-mi rămâne decât să continui cu cerşetoria, anunţându-vă pe voi, neştiutori într-ale blogului de furăciuni, cam cum stă treaba pe aici.
Eu, când m-am apucat de treaba asta, n-am crezut c-o să ajung să vorbesc singur ca televizorul. Mă aşteptam să prind cel puţin vreo doi-trei hateri mici, să mă ţină cu picioarele pe pământ sau, şi mai bine, la pământ. Voiam să fie aici un loc unde să se poate descărca omul după stresul de zi cu zi, cam ca la meciurile de fotbal, pe stadioanele din ţărişoara noastră.
Dar nimic, dom'le, comentarii ioc! Şi nu că i-aş alunga pe cei de comentează pe aici. Dimpotrivă, eu întotdeauna răspund frumos, cu mulţumiri din suflet, celor care mă înjură artistic şi încerc pe cât posibil să-i educ pe cei politicoşi în spiritul nobil al trolling-ului de calitate.
Ce să zic, voi aţi bătut încetişor la uşa cortului, aţi intrat încălţaţi pe blogul de furăciuni, aţi văzut că nu-s acasă, aţi aruncat doar o privire curioasă şi apoi v-aţi dus fiecare la casa lui.
Şi un comentariu gen "Ce naşpet eşti!", aruncat în grabă, ar fi fost de ajuns pentru mine!
Acum stau singur şi mă chinui, cu lacrimi în ochi, să scot urmele de bocanci din carpeta cu "Răpirea din Serai". Stătea agăţată aşa frumos de perete înainte să daţi voi buzna pe aici!
O fi trântit unul dintre voi prea tare uşa la plecare şi ceilalţi au crezut că e doar un covor obişnuit.
Nu-s supărat pe voi, să ştiţi, dar tot mă doare sufletul...
Introducerea lacrimogenă s-a terminat, să trecem la treburile noastre!
Din fericire, epopeea noastră s-a transformat într-o simplă trilogie, dar credeţi-mă că m-am ostenit puţintel pentru voi să comprim faptele de arme de pe frontul corporatist.
P.S. Am băgat şi traducerea în "moldovinieşte" a pasajului în engleză din prima zi.
luni, 5 noiembrie 2012
Epopeea interviului (1)
Stimaţi proaspeţi vizitatori ai blogului de furăciuni, ajunşi pe aici de prin toate cotcodăciile pământului, rămâneţi cu noi măcar pe Facebook, pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!
Cu un simplu click pe butonul de "Add Friend", aveţi nesperata şansă de a-mi urmări, împreună cu ceilalţi doi unici ai mei care au cont de Facebook, progresul lent, dar vizibil, spre cultul propriei mele personalităţi.
În pofida binecunoscutei mele grandomanii, singurul motiv al acestei evoluţii lente e decizia nedreaptă a conducerii companiei, ce mă plăteşte negreşit în fiecare lună cu avans şi lichidare, Domnul să le dea sănătate, decizie de interzicere a accesului la Facebook de la serviciu.
Din păcate, nu intru decât foarte rar pe Facebook în afara orelor de program pentru că, spre deosebire de dumneavoastră, eu am viaţă personală în afara serviciului, recte copii ce îmi sar în cap când mă aşez la calculator şi soţie, care face acelaşi lucru, dar la figurat, doar din ţipete şi ameninţări.
Când rămân singur atât de mult timp încât să mă plictisesc de numeroasele mele canale erotice, cobor printre (sub?)pământeni şi le ofer pasaje cu tâlc din vasta mea experienţă de viaţă.
Aveţi mai jos un exemplu elocvent, pentru că odată şi odată trebuia să aflaţi ce pierdeţi...
P.S. Nu muşc, să nu vă fie teamă!
P.P.S. Promit că revin mâine atât cu partea a treia a epopeii, sperând noi toţi să fie şi ultima, cât şi cu traducerea din engleză în moldoveneşte a pasajului de mai jos, pentru cei dintre voi care nu giniţi limba ălora...
Cu un simplu click pe butonul de "Add Friend", aveţi nesperata şansă de a-mi urmări, împreună cu ceilalţi doi unici ai mei care au cont de Facebook, progresul lent, dar vizibil, spre cultul propriei mele personalităţi.
În pofida binecunoscutei mele grandomanii, singurul motiv al acestei evoluţii lente e decizia nedreaptă a conducerii companiei, ce mă plăteşte negreşit în fiecare lună cu avans şi lichidare, Domnul să le dea sănătate, decizie de interzicere a accesului la Facebook de la serviciu.
Din păcate, nu intru decât foarte rar pe Facebook în afara orelor de program pentru că, spre deosebire de dumneavoastră, eu am viaţă personală în afara serviciului, recte copii ce îmi sar în cap când mă aşez la calculator şi soţie, care face acelaşi lucru, dar la figurat, doar din ţipete şi ameninţări.
Când rămân singur atât de mult timp încât să mă plictisesc de numeroasele mele canale erotice, cobor printre (sub?)pământeni şi le ofer pasaje cu tâlc din vasta mea experienţă de viaţă.
Aveţi mai jos un exemplu elocvent, pentru că odată şi odată trebuia să aflaţi ce pierdeţi...
P.S. Nu muşc, să nu vă fie teamă!
P.P.S. Promit că revin mâine atât cu partea a treia a epopeii, sperând noi toţi să fie şi ultima, cât şi cu traducerea din engleză în moldoveneşte a pasajului de mai jos, pentru cei dintre voi care nu giniţi limba ălora...
vineri, 28 septembrie 2012
Când e să fii penibil, fă-o cu mândrie!
Toate fetele apelează la mine pentru diverse probleme de serviciu.
Ele ştiu că, mai de fiecare dată, conversaţia pe mess se transformă într-un booty call de calitate.
Ultima oară, însă, m-am cam făcut de cacao.
M-a luat Adina că dacă ştiu pe unde umblă unul dintre colegii mei.
Cum s-a aflat că e vorba de Adina, băieţii au început să comenteze.
Eu, nebun la cap, n-am ce face şi dau din casă:
Ca să înţelegeţi de ce am fost penibil, să ştiţi că toată lumea din sala de conferinţe a asistat la booty call!
După ce-a terminat fata meeting-ul, am încercat să dreg busuiocul:
Fără succes, se pare...
P.S. După cum observaţi, mare parte din booty call e cenzurată.
Sunt un gentleman, ce pana mea!
Ele ştiu că, mai de fiecare dată, conversaţia pe mess se transformă într-un booty call de calitate.
Ultima oară, însă, m-am cam făcut de cacao.
M-a luat Adina că dacă ştiu pe unde umblă unul dintre colegii mei.
Cum s-a aflat că e vorba de Adina, băieţii au început să comenteze.
Eu, nebun la cap, n-am ce face şi dau din casă:
Ca să înţelegeţi de ce am fost penibil, să ştiţi că toată lumea din sala de conferinţe a asistat la booty call!
După ce-a terminat fata meeting-ul, am încercat să dreg busuiocul:
Fără succes, se pare...
P.S. După cum observaţi, mare parte din booty call e cenzurată.
Sunt un gentleman, ce pana mea!
marți, 25 septembrie 2012
luni, 24 septembrie 2012
Şoricelul fără coadă
La început, era doar proiectorul.
Scoteam căştile şi cablul de la alimentare din laptop, îl luam în braţe pe scări, îl conectam la proiectorul din sala de conferinţe şi, după conferinţă, o luam de la capăt în ordine inversă.
Trecură anii şi, din puţul gândirii, cuiva mai deştept ca mine i-a venit ideea să pună un desktop în sala respectivă.
VNC sau PC Anywhere să te urci pe laptopul de la birou şi lumea era a ta!
Darul lui Dumnezeu pe pământ a fost Remote Desktop Connection.
Ştiu că toată lumea îl înjură pe Bill Gates, dar, dacă găsiţi un tool mai bun decât ăsta, eu sunt în stare să dau bani pe licenţă.
Apoi ne-am modernizat într-un ritm alert.
Mai multe săli de conferinţe, proiector înlocuit de televizorul LCD cu diagonală imensă, telefoane cu speaker atât de performant încât se auzea când trăgeai apa din buda alăturată, fotoliu de manager din imitaţie de piele pentru prezentator, apoi fotolii similare pentru toată lumea - ce mai, abia reuşeam să ţinem pasul!
Când au băgat mouse şi tastatură wireless, mi-am amintit de cumătrul meu, cum se lăuda el că vorbeşte la telefonul fix, stând aşezat confortabil pe tron.
Scoteam căştile şi cablul de la alimentare din laptop, îl luam în braţe pe scări, îl conectam la proiectorul din sala de conferinţe şi, după conferinţă, o luam de la capăt în ordine inversă.
Trecură anii şi, din puţul gândirii, cuiva mai deştept ca mine i-a venit ideea să pună un desktop în sala respectivă.
VNC sau PC Anywhere să te urci pe laptopul de la birou şi lumea era a ta!
Darul lui Dumnezeu pe pământ a fost Remote Desktop Connection.
Ştiu că toată lumea îl înjură pe Bill Gates, dar, dacă găsiţi un tool mai bun decât ăsta, eu sunt în stare să dau bani pe licenţă.
Apoi ne-am modernizat într-un ritm alert.
Mai multe săli de conferinţe, proiector înlocuit de televizorul LCD cu diagonală imensă, telefoane cu speaker atât de performant încât se auzea când trăgeai apa din buda alăturată, fotoliu de manager din imitaţie de piele pentru prezentator, apoi fotolii similare pentru toată lumea - ce mai, abia reuşeam să ţinem pasul!
Când au băgat mouse şi tastatură wireless, mi-am amintit de cumătrul meu, cum se lăuda el că vorbeşte la telefonul fix, stând aşezat confortabil pe tron.
joi, 20 septembrie 2012
S-aveţi grijă de azi înainte!
Vă anunţ că avem un nou Team Leader în firmă, un băiat în aparenţă inofensiv, dar care şi-a petrecut juma' de viaţă cu gantera în mână.
De azi înainte, nu mai mişcă nimeni în front!
Bonus (via Para): cam aşa decurge interviul de angajare şi la noi.
***
De azi înainte, nu mai mişcă nimeni în front!
Bonus (via Para): cam aşa decurge interviul de angajare şi la noi.
***
vineri, 7 septembrie 2012
joi, 23 august 2012
TT e Dumnezeu pe pământ!
The architect: In order to "go back to whatever they were doing", the store clerks need to cancel the cart, isn’t it?
Titi (TT): No. They can go back to browsing the internet, roaming around the store, talking to people (new customers or colleagues) without even touching the cart page.
The architect: I thought their purpose in store was to serve clients. Clearly I haven’t taken into consideration their browsing habits and fondness for roaming.
***
Titi (TT): No. They can go back to browsing the internet, roaming around the store, talking to people (new customers or colleagues) without even touching the cart page.
The architect: I thought their purpose in store was to serve clients. Clearly I haven’t taken into consideration their browsing habits and fondness for roaming.
***
vineri, 17 august 2012
Rezoluţie
Stăteam azi dimineaţă, eu cu gândurile mele pe tron şi, fără nici o legătură cu ele, cum li se întâmplă probabil şi altora, mi-am dat seama că treaba e groasă.
Dar nu aşa, puţin grosuţă, dar totuşi rozalie, ci groasă, tată, groasă de tot!
Şi, pe deasupra, tare ca piatra!
Iar s-a bulit totul la serviciu!
Mi-ar lua o lună să fixez şi eu aveam de gând să plec în concediu săptămâna viitoare.
Mi-am propus ca pe viitor să-mi schimb programul.
Dacă mi-aş străfulgera-o seara pe tron, înainte de culcare, aş avea o noapte întreagă la dispoziţie să sap în subconştient după posibilele soluţii...
Stă doar în puterea mea să fac sacrificii pentru o rază de lumină în viaţa colegilor!
***
Dar nu aşa, puţin grosuţă, dar totuşi rozalie, ci groasă, tată, groasă de tot!
Şi, pe deasupra, tare ca piatra!
Iar s-a bulit totul la serviciu!
Mi-ar lua o lună să fixez şi eu aveam de gând să plec în concediu săptămâna viitoare.
Mi-am propus ca pe viitor să-mi schimb programul.
Dacă mi-aş străfulgera-o seara pe tron, înainte de culcare, aş avea o noapte întreagă la dispoziţie să sap în subconştient după posibilele soluţii...
Stă doar în puterea mea să fac sacrificii pentru o rază de lumină în viaţa colegilor!
***
marți, 14 august 2012
Cele trei cuvinte magice
Memo (Circulară)
Începând de astăzi, membrii echipei noastre vor face tot posibilul ca, la fiecare interacţiune profesională cu membrii altor echipe, să folosească cele trei cuvinte magice: "Te rog", "Mulţumesc" şi "Te iubesc"!
Pentru lămuriri suplimentare, vă rog să apelaţi cu încredere la subsemnatul, superiorul vostru direct.
Vă mulţumesc, copiii mei!
Începând de astăzi, membrii echipei noastre vor face tot posibilul ca, la fiecare interacţiune profesională cu membrii altor echipe, să folosească cele trei cuvinte magice: "Te rog", "Mulţumesc" şi "Te iubesc"!
Pentru lămuriri suplimentare, vă rog să apelaţi cu încredere la subsemnatul, superiorul vostru direct.
Vă mulţumesc, copiii mei!
Cu dragoste filială,
Gabi Rotaru
P.S. În interiorul echipei, această regulă este opţională, dar, sper eu, la fel de binevenită pentru toată lumea.
***
joi, 9 august 2012
luni, 30 iulie 2012
Cu grijă, vă rog...
Nu e frumos să începi o conversaţie pe YM cu "ce ext ai?".
You're freaking me out, my dear collegue!
***
You're freaking me out, my dear collegue!
***
vineri, 27 iulie 2012
Viaţă de corporatist
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine viaţa la serviciu a devenit revigorantă fără pron, Facebook, bloguri, muzică şi presă.
Pe de altă parte, nici nu prea am viaţă personală la serviciu.
Şi de viaţa profesională cui dracu' îi pasă?
***
Pe de altă parte, nici nu prea am viaţă personală la serviciu.
Şi de viaţa profesională cui dracu' îi pasă?
***
joi, 26 iulie 2012
Zet de aici!
Sunt sigur că aţi auzit şi voi de zet, folosit în special în comerţul cu amănuntul.
De exemplu, când vă arde buza după un pachet de ţigări pe la unşpe jumate noaptea şi OMV-ul e închis până la doişpe, cât timp se face zetul pentru a închide ziua.
La fel de sigur sunt că habar n-aveţi de la ce vine termenul ăsta.
Nici eu n-am ştiut, dar m-am interesat pentru voi, că de aia intraţi voi pe blogul ăsta, să mai învăţaţi câte ceva, inculţilor!
Deci, aţi putea crede că vine de la litera Z, fiind ea ultima literă din alfabet, dar v-aţi înşela amarnic.
Nici vorbă!
De exemplu, când vă arde buza după un pachet de ţigări pe la unşpe jumate noaptea şi OMV-ul e închis până la doişpe, cât timp se face zetul pentru a închide ziua.
La fel de sigur sunt că habar n-aveţi de la ce vine termenul ăsta.
Nici eu n-am ştiut, dar m-am interesat pentru voi, că de aia intraţi voi pe blogul ăsta, să mai învăţaţi câte ceva, inculţilor!
Deci, aţi putea crede că vine de la litera Z, fiind ea ultima literă din alfabet, dar v-aţi înşela amarnic.
Nici vorbă!
miercuri, 25 iulie 2012
Sevraj
De vreo câteva zile, bântuim ca fantomele prin firmă.
N-avem Facebook, n-avem vlagă.
De spor ce să mai vorbim? N-aveam nici înainte de dezastru...
De la Spider Solitaire, ne doare capul. De la durerea de cap, bem prea multă cafea. De la cafea, ne certăm ca chiorii. De la ceartă, nu mai lucrează unul prin firmă.
La mine e şi mai grav!
N-avem Facebook, n-avem vlagă.
De spor ce să mai vorbim? N-aveam nici înainte de dezastru...
De la Spider Solitaire, ne doare capul. De la durerea de cap, bem prea multă cafea. De la cafea, ne certăm ca chiorii. De la ceartă, nu mai lucrează unul prin firmă.
La mine e şi mai grav!
marți, 24 iulie 2012
Din codul bunelor maniere
Se dă următoarea situaţie ipotetică: eşti la serviciu, intri în bucătăria plină de colege bine dispuse, râzând în hohote după vreo glumiţă bună, te apleci cu spatele la ele să-ţi umpli cana cu apă şi îţi dai seama că ţi-au intrat pantalonii scurţi în fund.
E clar că situaţia deranjează puţin, pe tine fizic, pe ele vizual.
Oare ce-i de făcut?
E clar că situaţia deranjează puţin, pe tine fizic, pe ele vizual.
Oare ce-i de făcut?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)