Stăteam azi dimineaţă, eu cu gândurile mele pe tron şi, fără nici o legătură cu ele, cum li se întâmplă probabil şi altora, mi-am dat seama că treaba e groasă.
Dar nu aşa, puţin grosuţă, dar totuşi rozalie, ci groasă, tată, groasă de tot!
Şi, pe deasupra, tare ca piatra!
Iar s-a bulit totul la serviciu!
Mi-ar lua o lună să fixez şi eu aveam de gând să plec în concediu săptămâna viitoare.
Mi-am propus ca pe viitor să-mi schimb programul.
Dacă mi-aş străfulgera-o seara pe tron, înainte de culcare, aş avea o noapte întreagă la dispoziţie să sap în subconştient după posibilele soluţii...
Stă doar în puterea mea să fac sacrificii pentru o rază de lumină în viaţa colegilor!
***
