Fragmente (10)

Mă simt singur, singur pe drum, eu numai scriu în ultima vreme şi ei nu mai scriu nici de-o culoare.
Nimic, dom'le, suflă vântul a pagubă prin feed reader.

Adică eu, de unul singur, pot să produc pentru comunitate şi ei, de patru ori mai multi, chiar nu fac nimic pentru mine?!

Am ajuns să citesc direct din browser blogurile cu "Mobile version ON", scoase mai demult din feed pentru că tăiau articolele la jumătate ca să-mi intre extra click-ul meu direct în statistica lor.

Nu scriu rau tipii, n-am ce zice...

***

Am fost aseară-n club.

Plin de minore, frate, dacă se nimerea vreun politist pe acolo, m-ar fi arestat în secunda doi pentru pediofilie!

Dansam ca omul şi am dat din greşeală peste una.
S-a întors spre mine speriată şi mi-a zis cu voce plângăcioasă:

-Lasă-mă, nene, 'n pace...

Eu am înteles "lasă-mă-mi place", dar, după ce m-au bătut bine, badigarzii mi-au explicat amabil şi pe-ndelete de ce m-au dat afară din club.

Glumesc, desigur, vă anunt că nevastă-mea a fost din nou, de departe, cea mai bună bucătică din club.
Şi singura care ştia să danseze, de altfel...

N-ai cu cine, dom'le!

***

M-am procopsit cu o conjuctivită perversă acu' vreo săptămână şi nu mai reuşesc să scap de ea.

Drept e că am făcut tratament şi nu prea.
Din câte o picătură de antibiotic în fiecare ochi, de trei ori pe zi, abia dacă-mi aminteam să-mi pun dimineata şi seara.

Nevastă-mea s-a uitat urât la mine:
- Vezi că tu ai nevoie de ochi la serviciu. Şi, fără serviciu, nu iei salariu. Şi fără salariu, n-ai de unde să îi iei gecută de iarnă Laurei.

- Şi nici tigări mamei Laurei, am replicat eu prompt. Şi nici cadou de ziua mamei ei. De costumaşul ăla de firmă ce să mai zic...
- Hai, du-te odată să cumperi ardei gras de la magazin şi lasă comentariile. Când te-ntorci, să dai cu mătura pe terasă.

Am dat, ce să fac, că şi ea mi-a dat de dimineată, de la prima oră.
Aşa-s calculatoriştii, prostuti şi uşor de păcălit...

***

Apropo de calculatorişti, mergeam liniştit cu maşina prin oraş şi am dat cu ochii de o reclamă mişto prin campus:

"There is no place like 127.0.0.1!"

Am râs de m-am pişat pe mine.
Nevastă-mea s-a uitat cu milă la mine, n-a înteles gluma nici după ce m-am chinuit juma' de oră să i-o explic.

Eram atât de binedispus, încât i-am trimis gluma prin SMS colegului meu, responsabilul cu bancurile în departament.
Cât pe ce să iau inainte doi tinerei pe trecerea de pietoni.

Drept multumire, mi-a răspuns prompt cu alte două bancuri.

Unul parcă special pentru cumătrul meu, Cel Bătrân, "dezavantajul lupei e că măreşte, dar nu întăreşte", altul pentru voi toti, sper:
"Ce îi zice un prezervativ folosit unuia nou?
- Mă simt aşa plin de viată..."

Of, of, iar carcei la doua degete de la tastatura stupid-phone-ului, va las cu bine!

Despre nimic

De multe ori mă gândesc să las dracului sugestiile vagi şi îndemnurile subtile pe care vi le tot plantez în subconştient şi să v-o spun verde-n fată: aici nu veti găsi niciodată ceea ce căutati!
Vă aşteptati la ceva deosebit, ceva care să vă explice sensul vietii sau care să vă schimbe pentru totdeauna modul în care priviti lumea şi când colo găsiti două-trei vorbe goale, aruncate aiurea pe www, fără început şi fără sfârşit.

Din păcate, aici n-o să găsiti nimic.
Nimic, niciodată, până la sfârşitul zilelor!

Mă uit la mine în oglindă câteodată şi-mi dau seama de cât de penibil sunt.
Ditamai omul, cu nevastă şi copchii, cu serviciu şi ipotecă, cu mai multe înmormântări decât nunti la activ, păşind fără nici o grijă, aproape inconştient, spre vârsta a doua, deci ditamai animalul, stau toată noaptea ca vitelul plin de hormoni cu fetele pe afară şi spun pănărămi oricui are chef să mă asculte.

Măi, fetelor, voi sunteti tinere, drăgute, inteligente, ce tot bateti la poarta mea seară de seară?
Credeti că eu, la vârsta mea, mai am chef de distractii, cluburi, băute sau conversatii gen "Care e vedeta ta preferată" sau "Ce filme ai mai văzut în ultima vreme"? Dacă tot veni vorba, Jenna Jameson şi "Jenna does New York"....

Nu, tată, singurul lucru de care am nevoie în acest moment al vietii e liniştea.

Linişte să stau lungit la televizor, linişte să beau o bere la meci, linişte să fumez dimineata la cafea, linişte să mănânc, linişte să stau pe budă, linişte să dorm...

Linişte! Vreau doar linişte...

Îmi puteti oferi voi, fetelor, aşa ceva?! Bineînteles că nu, ştiam eu...

Da, toti avem o latură perversă de care ne e ruşine, dar pe care nu reuşim să o tinem ascunsă de noi înşine şi care ne împinge tot timpul de la spate direct în mocirla abjectului moral şi spiritual.
Eu înteleg că ăsta e singurul motiv pentru care treceti pe la mine şi îmi dau seama că sunt îmboldit spre actiunile astea auto-distructive din acelaşi motiv ca şi voi.

N-aveti de ce să vă fie ruşine!

Într-un fel, e spre binele vostru, pe termen lung vă face mai puternici ca pe copiii mici, care îşi clădesc imunitatea când mănâncă pământ sau când iau vreo viroză.

Problema voastră cea mai mare e că vă amăgiti cu gândul că vizitele voastre la mine-n curte ar avea scopuri nobile şi, din păcate, ajungeti de fiecare dată să fiti dezamăgite de mine şi mai ales de voi.

Voi sunteti într-o stare continuă de negare, blocajul mental şi spiritual e iminent şi primul pas pe care trebuie să-l faceti e să recunoaşteti că aveti o problemă.

Nu vă rămâne decât să strigati sus şi tare ca la alcoolicii anonimi:

- Numele meu este puncte-puncte şi am o minte perversă! Sunt doar un simplu om, un biet păcătos, dar promit să nu mai trec pe la Rotaru pe blog de acum înainte!

Inainte de 8 martie (Guest post)

Subject: no subject

Wa’, salut!

Primele randuri din acest mail le scriu dupa ce am scris deja randurile de mai jos.

Caci in timp ce scriam randurile de mai jos, am zis ca ia sa incerc sa-ti vad blogul, cu toate ca stiam ca e mort, chiar tu ma anuntasesi…

Dupa ce citesti mai jos o sa te prinzi de ce primele randuri is scrise dupa ce scrisesem deja randurile de mai jos.

Spor(t) in toate

==============

Men, salut!

Sper ca mailul meu te gaseste bine (asta e propozitia tradusa de google translate a mult mai celebrei variante in engleza).

Uite ca se apropie 8 martie si e un moment foarte bun sa deplang inca o data disparitia prematura si neanuntata a blogului tau pt ca era un mijloc perfect de a afla o alta patanie a ta cu ocazia mersului la vreun restaurant de 8 martie.

============

Subject: Re:

O primavara frumoasa si tie, prietene!

Invierea blogului e doar o iluzie pentru amandoi, toate-n lumea asta-s trecatoare...

Trimis din Yahoo! Mail pe Android

Greu de decis (1)

Nevastă-mea s-a hotărât să pună piciorul în prag: ori ea, ori blogul!
Parcă aş înclina spre a doua variantă, dar o să trebuiască să apelez periodic la voi pentru niscaiva favoruri.

Cu alte cuvinte, #fetelor, daţi şi voi ceva ori ba?!
***

V-am spus eu...

... să donaţi pe Daily Cotcodac, nu?! N-aţi făcut-o, desigur!

Cât credeţi c-o să mai fie ei drăguţi cu mine în condiţiile astea?
Luaţi de aici un exemplu de bune maniere şi bunăvoinţă, nerecunoscătorilor!

Hai, fuga-fuguţa la coadă, la donaţii!

BB e următorul Dumnezeu pe pământ!

BB king, BB kings'

Test de rezistenţă

Mă tot bate gândul să fac un experiment de rezistenţă pe comentaci.
Nu neapărat să fiu mai mârlan decât îmi stă în caracter, ci pur şi simplu să fiu eu însumi pe blog, cu adevărata mea faţă.

Aş începe cu campionul absolut pe ultimii doi ani de comentarii, Cristi.
Pun pariu că nu rezistă mai mult de cinci articole...
***

Da, da, voi ăia trei din spate!

Înainte aveam trei unici pe blog.

Două rude şi un cumătru, pe care de asemenea îl pot cu indulgenţă considera rudă, o dată ce i-am permis să-mi boteze copchilul. Deci trei rude egal trei unici.

Când am început să spamez pe Facebook, s-au făcut zece unici. Trei rude plus şapte prietenari ajung la zece bucăţi în total.

O prietenară e moartă şi îngropată pentru noi, am rămas din păcate cu nouă unici. Apoi am aflat că de fapt patru prietenari dăduseră colţul din diverse motive, însă eu rămăsesem tot la nouă unici. Deci trei rude cu trei prietenari, plus trei anonimi fac nouă unici.

Nu mai am nevoie de voi

Primesc de ajuns în ultima vreme, ne-am revenit într-un final după dezechilibrul hormonal cauzat de sarcină. Sunt destul de ghiftuit, cred că aş rezista fără probleme o săptămână întreagă pe o insulă pustie, cu 30 de fecioare la dispoziţie.

Nopţile curg liniştite, cu excepţia unor urlete sporadice de-ale femeilor. Nevastă-mea visează din când în când că o mână criminală încearcă s-o dea jos din pat, fiică-mea plânge cu jale când o papă căţelul cel rău de burtică. Acum nu mă mai deranjează, le-am pus să doarmă împreună, n-au decât să se chinuie una pe alta.

Crăciuniţa

Crăciunul în sine nu m-a impresionat niciodată.

Nu mai ţin minte cum am reacţionat când am aflat că nu există Moş Crăciun, dar ştiu sigur că m-am bucurat nespus la apariţia Crăciuniţelor. Mi-au adus întotdeauna bucurie în suflet chiar dacă nu purtau saci de cadouri în spate, ci doar ţinute sumare, mulate pe corp. Parcă mai înviorau puţin spiritul sărbătorilor de iarnă.

Ieri, în prag de primăvară, m-am lăsat pătruns pentru prima oară în viaţă de emoţia copilăroasă a Crăciunului.