Mă sună nevastă-mea mai surescitată decât de obicei, dintr-un alt motiv decât de obicei (adică nu din dragoste), să mă anunţe că al nostru Cumătru cel Mare a spart geamul ca să intre în propria casă, speriat de moarte că nu răspundea copchilul, singur în casă cu cheia în uşă.
Mai mult de-atât, cumătrul meu şi-a tăiat degeţelul când a spart geamul!
Copchilul n-avea nimic, pur şi simplu dormea atât de adânc încât n-a auzit soneria, mobilul, bătutul cu picioarele în uşă şi nici măcar spartul geamului.
***
Plin de tact cum mă ştiţi, l-am sunat abia peste două ore ca nu cumva să-l prind în timp ce bocea cu degetul în gură.
- Da, cumătri - mi-a răspuns el cu o voce sfârşită...
- Ci faaaci, cumătri? - l-am luat eu tare din prima. Iar te-ai îmbătat ca porcul şi ai spart toate geamurile din casă ca Vlad? Ţi-am zis de atâtea ori să nu mai bei rachiu că înnebuneşti dracului!
Vlad e un beţiv celebru la noi în sat, odată s-a supărat pe familie şi a aruncat televizorul pe geam de la etajul trei, altădată a băut acasă la un prieten toată noaptea şi la plecare a greşit uşa ieşind pe aia de la balcon.
Noroc lui a fost că prietenul respectiv stă la primul etaj...
***
- Cumătri, am crezut că mor! Vedeam piciorul copchilului pe geam, nu mişca deloc cu mobilul sunând lângă el. Nevastă-mea a sărit cu gura că dacă alunecam? Vasea a liniştit-o imediat, i-a zis că de la etajul doi nu muream. Dar nici bine nu eram...
- Păi atunci veniţi la noi în noaptea asta.
- Nu-i nevoie, cumătri, am pus o folie în geam ca Bughişoaia, suntem STAS a-ntâia.
Bughişoaia e altă celebritate locală, n-a avut niciodată geamuri la casă.
***
Cea mai tare a fost nevastă-mea, s-a pregătit minuţios şi a pus mâna pe telefon:
- Da, cumătră - a răspuns cumătrul meu tot aşa de terminat.
- Alo, Spider-Man? - a întrebat timid nevastă-mea.
Cinci minute au râs împreună. Pe banii mei, bineînţeles!
- Cumătri, ţii minte ce mi-ai zis aseară? Făceai glume că tortul meu e excelent, dacă nu cumva mă pricep şi la colivă. Pentru tine, cumătri, fac o colivă delicioasă!
Sincer, eu încă mă mir c-a scăpat teafăr, să-i dea Dumnezeu multă sănătate...
Şi mai multă minte, dacă se poate!
***